miercuri, 19 noiembrie 2008

A inceput Global Entrepreneurship Week


Saptamana 17-23 noiembrie va fi dedicata antreprenoriatului romanesc, intr-o incercare de a stimula tinerii sa imbratiseze drumul afacerilor, al independentei si al afirmarii proprii, intr-o lume care are nevoie de initiative si curaj.

Mi se pare o idee excelenta a celor de la GEW, a organizatiilor, fundatiilor si proiectelor care sustin acest demers. Sunt 100% pentru antreprenoriat, acesta fiind si cel mai mare factor motivant de a scrie la Wall-Street - ma refer aici la suplimentul nostru antreprenorial Start-Up, care apare in fiecare luni si la satisfactiile personale, care se vor materializa, sper, anul viitor.

Cititi luni in Start-Up impresii de la GEW, cum se fac afacerile in vreme de criza si cum se descurca femeile in afaceri. :)

Criza inspira WS-ul

De cand s-a facut simtita criza financiara si in Romania, desi intr-o mai mica amploare decat in economiile occidentale, Wall-Street a fost la curent cu tot ceea ce se intampla, a devenit mai creativ si rezultatele nu s-au lasat asteptate - ca si traficul de altfel.

Pentru cei curiosi care vor sa stie cum sta tarisoara noastra draga la capitolul crizei, WS a propus Harta crizei economice si Zona de criza. In plus, monitorizarea online-ului este acum mai simpla in Topul site-urilor din Romania, alcatuit dupa datele furnizate de SATI.

miercuri, 12 noiembrie 2008

Ce se mai poarta prin Germania

Asa cum in moda se poate vorbi de un trend, si in preferintele germanilor exista, de ceva timp, un must-have pentru populatia feminina a tarii: plimbarile in pielea goala. Si ce daca afara sunt 10 grade? Nu e mare branza, trebuie doar un pic de curaj si eventual un puloveras suficient de scurt incat sa arate ce au vazut altii doar in dormitor. Se pot asorta si niste cizmulite, in fine, posibilitatile sunt nelimitate.

Ok, deci publicul feminin ori e plictisit si a gasit alternativa fun, ori nu are parte de destula atentie din partea barbatilor. Si atunci, ce facem fetelor? Iesim goale la plimbarica, ne mai pozeaza vecinul sexy, trecatorii isi scot camerele foto, doar suntem in centrul atentiem acum, iar cu putin noroc poate va exista printre ei si un scouter trimis la vanat fete tinere pentru agentiile de modelling.

Nu stiu cine a fost trend-setterul, dar ma intreb daca nu mai exista acest fenomen si in alta tara si cum este primit de public. Asteptam replica si din partea barbatilor curajosi - dar ceva imi spune ca numai femeile sunt atat de nebune si sigure pe sexualitatea lor incat sa se afiseze goale in public.

James Bond nu vrea in Liberty Center (Update)

Azi am primit pe mail mesajul din partea reprezentantilor The Light, prin care isi cereau scuze oficial pentru "neplacerile provocate de intreruperea, din motive tehnice, a filmului Quantum of Solace".

In mesajul semnat de britanici, dar si de directorul general InterCom Film Distribution se ofera tepuitilor veniti la avanpremiera si 2 bilete care se pot folosi oricand in urmatoarele doua saptamani, pentru a-l admira pe de-a intregul pe noul James Bond.

luni, 10 noiembrie 2008

James Bond nu vrea in Liberty Center


Din seria Liberty Center (fara sa vreau, uite ca am gasit material pentru un al doilea episod) - trebuie neaparat sa mentionez avanpremiera James Bond - Quantum of Solace in Romania, de joi seara, 6 noiembrie, ora 20, in cinema-ul digital The Light, ati ghicit, in proaspatul Liberty Center.

La ora 19 eram pe Calea Dorobantilor, cu colega mea Raluca, la petrecerea de deschidere a cafenelei de fite Pascucci, brand italian care a turnat vreo 600.000 de euro in plina criza financiara, pentru rasfatul corporatistilor din zona (nu cred ca noi intram in categoria asta, mai degraba suntem exponentii companiei private romanesti care "has made it big time - cautati pe blog-ul lui Claudiu traficul Wall-Street din ultimele saptamani.

Am savurat un Caffe Latte (cam asta cer de multe ori intr-o cafenea, din lipsa de inspiratie de moment) si m-am bonjurit cu jurnalistii veniti la eveniment. Mancarea era buna, cafeaua super, locul arata de multe stele, dar noi ne grabeam sa ajungem la marea avanpremiera James Bond, in celalalt capat al Bucurestiului.

Un taxi pana in Rahova, va rog. Dupa aglomeratia urbana in zona Magheru mai ales,am urcat in sfarsit spre cartierul select amintit - perfect pentru o escapada la fim, si ce film - marele James Bond in versiunea digitala. Sus in mall, la etajul doi, covor rosu, vedete si paparazzi,inghesuiala, niste tinerei care invarteau cupe cu sampanie si celebrele gustari file de somon, branza Roquefort si boabe de struguri.

Sa inceapa party-ul! Niste barmani artisti adusi din Anglia (investitorii The Light sunt doi englezi), oficiali Coca Cola care promovau asocierea filmului cu bautura Coca Cola Zero (Zero Sapte), ambasadorul Marii Britanii in Romania, s-au lungit cu show-ul pana aproape de ora zece, repetand de vreo sapte ori avantajele cinematografiei digitale, timp in care am baut un pahar de vin alb (cam prost vinul) si o apa plata si am vazut cateva "vedete autohtone" ca Tania Budi, Andreea Esca cu sotul si or mai fi fost si altele.

Pe la 21.45 parca s-a dat startul celui mai recent film James Bond, in fiecare din cele 2 sali disponibile. Scaunele erau super comode, fiecare avea in suport o sticla de Cola zero (pentru consolarea de mai tarziu, zic eu..), sunetul se auzea beton, imaginea digitala era mai clara decat apele Marii Egee (alta comparatie nu am gasit, sorry).

Totul bine si frumos pana cand, la ora 23, dupa o ora de film in care incercam si eu sa inteleg de ce vrea James Bond razbunare, care e faza cu baietii rai care vroiau petrol sau ce naiba cauta "the Bond Girl" in the picture, filmul s-a intrerupt in mod bizar. Imaginea si sunetul s-au blocat, insa traducerea a rulat inca vreo 5 minute, pana sa auzim in sala bajbaieli in engleza si scuze.

Cativa mai destepti plecasera din sali inca din momentul in care se oprise filmul, fara sa ceara nici o explicatie. In fond, era o lansare cu oficialitati, vedete si oameni din presa, asadar nu se putea vorbi de un refund pentru banii dati pe bilet. Moca, dar macar sa mearga, am zis si eu.

Confuzie si in randul organizatorilor. "We are sorry bla bla". Am aflat ca Hollywood-ul aprobase vizionarea filmului dupa introducerea unui cod, care expira la ora 23. Am fost rugati sa asteptam 10 minute sa se rezolve. Majoritatea a plecat.

Mi-a parut putin rau pentru investitorii The Light si tam tam-ul de dinainte de film. Clar, avanpremiera fusese compromisa...ca si lansarea The Light. What went wrong?

In primul rand, filmul ar fi trebuit sa ruleze cu o ora inainte, la ora 20 ar fi fost ok, caz in care s-ar fi incadrat lejer pana la ora 23. Ori baietii nu au stiut ca acea cheie expira sau la cat expira, ori au decalat prea mult programul cu show-ul care se vroia inedit. Cred ca organizatorii au uitat sa ia in vedere cea mai importanta parte a evenimentului: Filmul! Cred ca toti invitatii ar fi preferat sa fie scutiti de gargara de inceput si sa se aseze comod in scaune pentru vizionarea filmului.

Si uite asa a aparut inca o poveste despre o afacere inceputa cu stangul, fara un plan B valabil, fara o planificare adecvata si lalaiala specifica romanilor. Cat despre James Bond, am sa il vad in continuare pe micul meu ecran (a se citi laptop).

Si, ca sa fie totul si mai cu haz, organizatorii l-au invitat bineinteles si pe "marele" blogger Zoso, cunoscut pentru replicile cam acide si aroganta de care da dovada (l-am vazut si auzit live la cateva evenimente si i'm not impressed). Asa ca..mergeti pe blogul lui si cititi cronica vesela..mie mi-au placut mai mult comentariile cititorilor, o parte din ei tepuiti ca si mine la marea lansare!

luni, 3 noiembrie 2008

De ce sa (nu) mergem in Liberty Center

Mda, s-a deschis un nou mall in Bucuresti, la intersectia Calea Rahovei cu Calea Progresului. In fine, e vorba de Liberty Center, intr-o zona care urla cu disperare dupa mall-uri (asta in cazul in care s-a saturat lumea de Unirii).

Ma duc duminica cu sora mea la shopping in noul mall. Pe moment nu ne-a interesat nici cinema-ul digital, nici patinoarul sau mai stiu eu ce premiera. Venisem pentru magazinele pe care nu le colindam des, unele branduri aflandu-se anterior doar in Baneasa, cam departe de lumea dezlantuita a Salajan-ului. In plus, rochia mea de cununie civila avea nevoie de pantofi sexy si poseta plic (deh, pregatiri..).

M-am dus cu putin cash si multa incredere in cardul meu de salarii, care tocmai fusese "updatat" vinerea. Cash-ul s-a dus rapid pe doua tricouri si o bereta french, iar la Leonardo am aflat ca nu pot plati cu cardul o umbrela amarata, asa ca am scotocit adanc in portofel si am mai gasit niste lei. YEESS!

Din pacate, situatia s-a repetat in mai multe magazine, tocmai cand gasisem in sfarsit mai multe hanorace ok, marimea S, mai ales ca imi doream de mult sa imi completez colectia casual sport cu noi modele. Of course, nu se putea plati cu cardul, iar ceea ce m-a facut sa cred ca Liberty a pornit cu stangul a fost absenta unor bancomate care mergeau.

Am mers la Raiffeisen, unde am si contul de salariu, fara succes insa - toata lumea se repezise sa isi scoata banii de pe card, dupa epuizarea cash-ului. Si, ca sa fie si mai hilara situatia, la Banca Transilvania bancomatul era scos din uz. M-am lamurit, deci, ca nu mai puteam sa cumpar nimic, nu puteam sa scot bani din mall, iar cartierul Rahova mi-e total necunoscut pentru a ma aventura spre alte banci din zona.

Am renuntat la cumparaturi si m-am dus la farmacie, unde am intrebat din usa daca se poate plati cu cardul. Bineinteles ca da, mi-au spus. Am dat cardul, mi-am ales bucuroasa dermo-cosmeticele, am asteptat sa bag pin-ul, moment in care vanzatoarea (care s-a chinuit 5 minute sa introduca pretul produselor) mi-a declarat fatis ca am un card invalid...deja nervoasa, am renuntat fara proteste la achizitie si am plecat spre iesire. Pana la urma mi-am cumparat de la Unirii, unde, bineinteles, cardul meu nu avea nici pe dracu'.

Liberty Center mi-a lasat un gust cam amar. Desi deschis de vreo 3 zile, cred ca se putea rezolva usor problema POS-urilor cu un telefon la banci. Ma intreb ce au facut cei care cumparasera alimente si strictul necesar de la supemarket-ul Billa aflat la parterul mall-ului. Au lasat plasele la casa si au fugit spre bancomat, cand le-a spus casiera ca nu se poate plati cu cardul?

Si inca ceva: ar fi fost normal ca in aceasta situatie sa existe un anunt la intrare sau la fiecare casa - Ne cerem scuze dar nu se poate plati cu cardul", pentru ca sa nu petrec 30 minute in cabina de proba degeaba, stiind ca nu am cash la mine. (ca exemplu, e aiurea sa umbli cu 3 milioane cash, nu? in fond, de asta s-au inventat cardurile).

Astazi ma bate gandul sa fac iar o vizita Liberty Center, sa vad daca s-au gandit macar sa rezolve situatia cam dezastroasa. In fond, cam asa se porneste cu stangul o afacere, negandind aceste lucruri dinainte. Deci, sfatul meu pentru cei care vor sa colinde mall-urile la putin timp de la deschidere este sa isi umple buzunarele cu cash, ca nu se stie niciodata ce se poate intampla. Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!

miercuri, 22 octombrie 2008

Din lac in put: Marturii de pe Wall-Street

Marturisesc ca nu sunt fan infocat Business Magazin. Citesc presa de business in masura in care imi doresc sa regasesc articole din care am ce invata. Sunt constienta ca scopul majoritatii articolelor (si cele scrise de mine) este pura informare, asa ca atunci cand citesc opinii sau lectii de viata ma bucur sincer.

Saptamana trecuta l-am cunoscut pe multimilionarul australian Nik Halik, venit pentru a doua oara in Romania pentru a sustine un seminar de succes. Desi aveam o lista de intrebari pregatita, mi-a fost cam greu sa imi masor cuvintele - si in final nici nu a trebuit, pentru ca mare parte din ceea ce mi-a raspuns a fost ca o mini-conferinta in care parea dispus sa impartasesca cumva din succesul sau.

Cum mi s-a parut? O poveste despre dezvoltare personala, oportunitati si noroc. Sunt curioasa ce ar fi facut Halik daca nu ar fi avut background-ul unui muzician care a prins gustul miilor de dolari din turnee. Probabil ar fi trebuit sa il intreb atunci, dar fluxul de informatii -impachetat intr-un accent australian- ma complesea literalmente.

Am invatat ceva din lungul sau discurs? Da. Cu siguranta ca ai de invatat, daca vrei intr-adevar. Dar sa revin de unde am plecat, de la cititul publicatiei Business Magazin, fratele mai mic al ZF-ului de toate zilele. Mi s-a parut cel putin geniala ideea unor colegi jurnalisti de a evoca povestile unor romani prinsi in valtoarea Wall-Street si aruncati inapoi in Romania.

In Wall-Street: Marturii complete, doi romani cu spirit american descriu criza financiara globala prin ochii unor insideri si nemultumirile din peisajul actual romanesc. Poate de aceea si comentariilor cititorilor sunt destul de acide.

La urma urmei, cine i-a impins spre Romania si de ce nu si-au infruntat propriul esec? Pentru mine, povestea lor ar putea fi rescrisa simplu: Din lac in put, pentru ca nimic din ceea ce transpira in Romania nu le aminteste de mediul in care au evoluat, plus ca schimbarile la acest nivel sunt destul de radicale si greu de digerat, de pe culmile Wall-Street-ului, unde simti ca ai lumea la picioare, la sistemele financiare, bancare, sociale din Romania de care se plang toti.

Nu stiu ce as fi facut in locul lor, sincer, daca m-as fi vazut in postura de imparat in tara orbilor sau unul din miile de orbi - cert este ca m-as fi intrebat ce m-ar face fericit?? E cam tarziu pentru regrete si nu cred ca alegerea lor este momentan cea mai reusita, in mare parte pentru ca le lipseste si sprijinul moral de aici, pe care il consider cel mai important atunci cand vrei sa construiesti de la zero.

Neincredere si izolare - asta imi inspira articolul, si de ce sa nu o zic, nu e neaparat un lucru de condamnat: asa putem sa invatam sa intelegem mai bine diverse mentalitati si sa ne facem alegerile dupa profilul nostru moral in primul rand.

marți, 7 octombrie 2008

Ce a mai facut Wall-Street in ultima saptamana

In plina criza financiara americana, publicatia noastra Wall-Street o duce foarte bine, poate si pentru ca subiectele juicy despre efectele crizei si opiniile managerilor din piata se inmultesc in fiecare zi pe site. Iata de ce este Claudiu atat de mandru - pe blogul sau "despre nimic" :)

Saptamana trecuta, Wall-Street-ul a intrat si in atentia fanilor atacurilor phishing, fiind prima publicatie online din Romania atacata de hackeri. Asta da interes...
Totul e bine cand se termina cu bine, sau mai bine zis cand si Cotidianul si alte publicatii au scris despre noi. In rest, cred ca blogul lui Claudiu are nevoie de opiniile voastre so give it a try.

luni, 22 septembrie 2008

Wall-Street a murit, traiasca Wall-Street!

Wall-Street a murit. Titlul soc din Ziarul Financiar de azi se refera la sfarsitul erei monstrilor americani de investitii.

De fapt, Wall-Street-ul mai respira, multumita interventiei autoritatilor americane. Si nu cred ca va muri, literalmente, vreodata, atat timp cat exista solutii. Morgan Stanley si Goldman Sachs sunt acum simple holding-uri bancare, sub controlul salvatorului Federal Reserve.

Se pare ca magia fondurilor de investitii si a instrumentelor financiare de pe Wall-Street a cam apus, dupa ce saptamana trecuta falimentul Lehman Brothers si vanzarea Meryll Lynch catre Bank Of America paraliza lumea financiara si bursiera.
Cine urmeaza?

joi, 18 septembrie 2008

Mihaela Radulescu si chilotii rosii

Dimineata ma uit de obicei, fugitiv, la Neata cu Razvan si Dani, in timp ce imi beau cafeaua cu lapte sau ma gandesc ce geanta sa asortez cu trenciul. Astazi au fost invitati d-l primar Sorin Oprescu si Mihaela Radulesca, subiect de barfa si de cover-uri in ultimele zile in presa tabloida, cu divortul iminent declarat.

"Raduleasca" a vorbit mai multe de campania anti-fumat, criticata, zic eu, de majoritatea romanilor si mai ales de presa. S-a vrut o campanie soc, in opinia mea, de genul "I'd rather go naked than wearing fur", cand vedetele americane pozau goale, pentru a incerca sa atraga atentia asupra faptului ca mii de animale sunt ucise pentru blana lor naturala si infatisate apoi pe podiumul modei.

Nu stiu exact cine si cum a venit cu ideea, ca oricum Romania nu a fost pregatita pentru asa ceva. Nu s-a inteles nici macar mesajul prea bine, problema fiind parca "chilotii rosi" prea stramti sau prea mici, plus goliciunea de pe bannerele outdoor din tara.

Mesajul e ok, in fond campania vrea sa transmita ca fumatul afecteaza in timp potenta si viata sexuala, care ar trebui sa puna pe ganduri macar amorezii. Ceva de genul fumatul nu e cool, dar sexul sigur e. :)

Nu apreciez deloc fumatul in sine, nu fumez, pur si simplu nu imi place gustul tigarii (nici macar mentolatele nu alunga duhoarea de tutun), nici mirosul innecacios al fumului de tigara. Dar fumez totusi pasiv, pentru ca oriunde m-as afla, pe o terasa,intr-o cafenea, intr-un pub sau intr-un club, cineva isi va aprinde la un moment dat, cu tipicul gest al dependentului de tutun, o tigara, al carei fum se va directiona, of course, spre mine.

M-am obisnuit deja cu acest lucru si nu cred ca imaginea unei vedete goala, fie ea si Miss Univers, va stopa atitudinea publicului larg in fata fumatului atat de "cotidian". Nici macar afisele macabre de pe tigari, nici macar faptul ca fiecare tigara aprinsa scurteaza viata (eu mi-am propus oricum sa traiesc mult) sau ca fumatul afecteaza si dorinta sexuala. Apropo de asta, nu mi se pare deloc atragator sa sarut o persoana cu gust amar de tutun.

"Fumatul e singura ta placere?" ar putea fi receptat destul de bine de romani, daca acestia ar intelege ca pachetul de tigari, deschis la fiecare 2-3 minute zilnic, ar putea fi inlocuit cu ciocolata, vin bun, un croissant (merge la cafea) sau, de ce nu, cateva minute de sex (as prefera totusi sa aud dragoste). Ok, poate aberez putin, dar asta e ideea, sa gasim si lucruri placute, sanatoase, eco-friendly, altceva decat un fum neplacut aruncat intr-o atmosfera si-asa destul de poluata de altele.

Unde naiba e hotelul Radisson???


Dimineata, in drum spre conferinta Radisson, cu ocazia deschiderii oficiale a hotelului de cinci stele in Bucuresti, mergeam cu pasi grabiti pe Calea Victoriei, cautand hotelul pe care il vazusem de atatea ori si pe care il vizualizam pe undeva vis-a-vis de Ramada Majestic, in apropiere de Universitate.So wrong...

Convinsa ca ceva nu e in regula cu orientarea mea matinala (desi era aproape 11, cafeaua de dimineata nu cred ca isi facuse pe deplin efectul), m-am gandit sa apelez la publicul smart-business sau turistic de pe artera celebra a Bucurestiului.

Un tanar imbracat smart casual mi-o reteaza repede "Nu stiu, nu am auzit", altul imi spune sa merg mai departe sa intreb Politia care stationa langa trotuar.
"Radisson? Nu am auzit."
"E pe Calea Victoriei", zic eu.
"Un numar ceva?"
"Nu imi amintesc acum. Fostul hotel Bucuresti", adaug.
"Pai mergeti in cealalta directie, tot inainte, treceti de Ateneu", a spus politistul.

Am ajuns in apropiere de Hilton, am gasit hotelul, fiind oarecum consternata de faptul ca nimeni nu a auzit de Radisson, cladirea mare de sticla vis-a-vis de Hilton, care sta acolo inca din primavara. Probabil ca, daca intrebam in continuare, mi s-ar fi spus acelasi lucru. Probabil ca nu pe toti ii intereseaza noutatile din presa sau ce mai apare prin Bucuresti, daramite lanturile hoteliere internationale care se inghesuie in Capitala de la o vreme. Ma gandesc sa incerc experimentul cu Ramada, poate o sa am mai mult noroc.

luni, 15 septembrie 2008

Ultima gaselnita Apple: iPod eco

Conform Green Report, via Wall-Street si 9am, aflam astazi ca Apple ser straduieste sa castige si adepti ai miscarii ecologice din toata lumea. Noul iPod e reciclabil, contine sticla fara arsenic, nu are mercur sau alte substante inflamabile, potrivit lui Steve Jobs, cunoscutul CEO Apple.

Acum nu pot sa nu ma gandesc la cat de poluant e iPod-ul meu din prima generatie Nano (fara video), primit cadou in capitala britanica acum trei ani, cand isteria iPod Nano abia incepea. Domnule Jobs, as vrea ca noul meu iPod sa fie din gama Touch, sa fie ecologic, preferabil de culoare verde si cu 8 GB la bord, desi 2 GB e mai mult decat suficient pentru playlist-ul preferat, dar iau in calcul si varianta video acum :))

15 septembrie

Acum 16 ani, 15 septembrie insemna pentru mine prima zi de scoala, in uniforma de bobocel. Imi amintesc ca, aproape de fiecare data, prima zi de scoala era un prilej de a-mi scoate si umbrela din cuier. Si astazi, de 15 septembrie, desi nu ma mai intalnesc cu doamna invatatoare sau profesoara, vremea a ramas tot ploioasa, anuntand sfarsitul vacantei de vara, cu mare, plaja, soare.

Ziua Internationala a Democratiei este sarbatorita pe 15 septembrie si in Wall-Street, cu un articol interesant, zic eu, care intareste inca o data afirmatia ca, in Romania, democratia nu este asa cum ar trebui sa fie. Mai bine zis, democratia este un termen impropriu pentru noi, cel putin, reprezentand ceea ce am vrea noi sa fie, in guvernare sau conducerea afacerilor, dar uite ca nu este.

Tot astazi Ziarul Financiar implineste 10 ani si pregateste o campanie online. Site-ul a capatat un facelift cam putin inspirat, de genul "alta Marie cu alta palarie", dar continutul va ramane probabil la aceeasi inaltime cu care ne-am obisnuit.

Wall-Street-ul insa va ramane mereu preferatul meu, pentru ca imi creeaza un sentiment de apropiere, prin grafica simpla si prietenoasa, dar si continutul mai aerisit. Si incerc sa nu fiu subiectiva aici :)

luni, 8 septembrie 2008

Cele mai iubite orase


De vineri, 12 septembrie, Cotidianul va adauga inca o colectie in palmares, asa cum ne-a obisnuit si pana acum cu volumele de literatura sau arta. Este vorba de colectia Cele mai iubite orase, in sapte volume: Paris, Londra, Praga, Ierusalim, Roma, Sankt Petersburg si New York. Constat cu oarecare tristete ca nu am vizitat decat primele doua, prilej ca sa imi achizitionez toata colectia in cautare de hot spots.
Mai multe cititi in Cotidianul.

E luni. Mai e pana la weekend...ce as vrea...

Mi-am petrecut weekend-ul acasa. Pisi se impleticea printre picioarele mele, sor'mea se uita la tv in living cu prietenul ei. Oboseala, pana si laptop-ul era plictisit de atatia virusi (e totul ok acum). Duminica as fi vrut sa ies sa ma plimb in parc, dar teava sparta de apa calda din bucatarie nu m-a lasat (pe sor'mea chiar nu a lasat-o). Asta e, mai exista weekenduri, mi-am zis. Spre seara chiar ca nu mai aveam chef de nimic.

Astazi m-am gandit ca as iesi foarte des, aproape in fiecare seara (si nu doar in weekend cu prietenele daca ar mai gasi timp de iesit, dupa ce fac curat in casa sau gatesc pentru iubiti). Asta daca ar fi Ricky cu mine.

As merge cu el la un film in fiecare miercuri seara (sa continui traditia 2 in 1), as colinda Irish Pub-urile in serile calde, as lua micul dejun in weekend la French Bakery sau Chocolat, unde croissant-ul sare de 10 lei (asta nu o stiu sigur, dar ma interesez), dar e atat de french, as iesi sambata noaptea in cluburi pline ochi ca Fabrica. M-as plimba in centru prin librarii, in cautare de carti inedite (in engleza pentru el, mai ales) si as colinda mai mult strazile din centrul vechi. Si da, as merge si in Cismigiu mai des, fara sa ma uit cu o oarecare gelozie la cuplurile care se tin de mana si se saruta patimas. Dezvantajele iubirilor la distanta, stiu.

Bucurestiul mi s-ar parea altfel. Plus ca nu m-as mai gandi mereu la shopping, ca sa imi indulcesc zilele libere, dar nu si portofelul. Apropo de asta, stiu ca trebuie sa imi cumpar pantofi noi. E un fel de a spune ca trebuie sa recuperez timpul pierdut in weekend. As vrea sa iau acum pranzul pe malul unui lac, dar ma multumesc deocamdata cu imaginea sandwich-ului de 4 lei de la metrou. Ma pregatesc pentru sedinta.

vineri, 5 septembrie 2008

3 ani de iubire


Trei ani de iubire. Trei ani in care ne-am vazut de patru ori, timp de sase luni.. si totusi am stiut inca de la primele intalniri ca nu am nevoie de mai mult timp. Mi-e dor de el si de acel timp in care ne exploram amandoi, de momentele in care fugeam de lume, doar noi doi intr-un cort sau pe tarmul oceanului. Stiu ca nu mai e mult pana ne vom revedea, in decembrie. Pana atunci, jurnalul va continua. Intre doua lumi.

miercuri, 3 septembrie 2008

1.000 editii Wall-Street

Astazi celebram 1.000 de editii Wall-Street. Nu am fost inca de la inceput alaturi de initiatorii acestui proiect original in peisajul online romanesc de acum trei ani, in care probabil Claudiu a crezut cel mai mult, din moment ce "respira" si acum WS-ul. Nu am vazut inceputul, dar am prins schimbarea. O echipa noua, fresh, tanara, pe care o sa imi para rau sa o parasesc intr-o zi.

Il apreciez foarte mult pe Clau pentru ceea ce face, stiu ca nu e deloc usor. Mai mult ca sigur e foarte nostalgic acum, dar "workaholicul" din el nu lasa sa se vada. Poate doar pe blog.

Redactia a primit peste 200 de mailuri astazi, pana la ora doua, iar mailurile cu felicitari curg in continuare in inbox. Editia de astazi este cu totul speciala, pentru ca cinci din cei mai apreciati oameni de afaceri si manageri au fost, pentru o zi, jurnalisti Wall-Street. Si cred ca s-au descurcat mai bine decat noi. :))))

Cat despre noi, redactorii Wall-Street,am pregatit pentru Clau o editie speciala WS...in print! Varianta online e aici. Si presimt ca vor mai fi surprize dulci pana la inchiderea editiei.

La multi ani Wall-Street si sa ne auzim la 10.000 de editii!

marți, 2 septembrie 2008

Back in time: London

Acum 3 ani, in septembrie 2005, eram deja in Londra, hoinarind pe strazile metropolei gigant - o imbinare reusita de istorie si modernitate. M-am intors cu o gramada de poze (multe din ele cu arhitectura orasului, prietenii mei nebuni si cu noul iubit pe care il agatasem dupa cateva zile..), dar nici una nu e atat de impresionanta (breathtaking pe bune)ca pozele London from above.

Londra se vede mai bine de sus! Asa ca incecati si voi London Eye, merita! Sau mai bine faceti ca fotograful pozelor de mai sus, luati un avion sau elicopter si o camera foto profesionala..let the show begin!

miercuri, 27 august 2008

500 articole WS [Update: puburi si restaurante]

In sfarsit, intrebarea de luni cu pub-urile si-a gasit un raspuns in editia de luni a Wall-Street - click aici.

Altfel spus, investitia intr-un Irish Pub e cam atat cat se vehiculeaza pentru o cafenea de fite. Cam 150.000 de euro, in medie. Diferenta e in decor si cantitatea de bere consumata.

Inca o veste "buna" pentru curiosi: Puiul KFC isi creste veniturile mai mult decat hamburgerii Mcdonald's, insa tot hamburgerii castiga la profit. Daca ne gandim la numarul locatiilor McDonald's din Romania, mult superior fast-food-ului colonelului Sanders, intelegem de ce. Mai multe aici.

Astazi am constatat ca am ajuns la 500 de articole pentru WS. Cam mult, nu-i asa? E timpul sa fac o pauza de masa. Si nu, nu vreau un McPuisor...

duminică, 24 august 2008

Prin Bucuresti: The Coffee Store

Sambata seara cu fetele. Centrul vechi. Lipscani. Caldura mare, 36 de grade. Facem stanga pe Smardan. La numarul 25, The Coffee Store. Terasa aproape plina. Cafea? Se pare ca am nimerit intr-una din zilele in care nu se putea servi decat apa, bere sau sucuri. Problema cu teava de apa (inundatie).Plus ca de vreo doua ori le-a picat curentul. Noroc cu tipa care ne-a servit.

Astfel am ratat ocazia de a vedea meniul cu ciocolate calde si cafele (damn). Previzibil, luam apa plata, bere si suc. Preturi putin fancy, dar ok considerand locul (mai ales ca or fi si turisti rataciti). Deh, design-ul si locatia. Apa plata: 5 lei, Bere Tuborg: 5,5 lei. Sucul tot pe acolo.

A trecut timpul repede, dar frumos. Am retrait putin momentele in care mergeam cu fetele, dupa cursurile de la facultate, la o cafea. E un sentiment ciudat atunci cand termini facultatea. Te bucuri, dar duci dorul studentului din tine. Mai avem o sansa cu masteratul. :)

So, mergeti la The Coffee Store, sambata seara in Lipscani, pentru un feeling ca intre prieteni. Poate aveti noroc si de o cafea.

luni, 18 august 2008

Intrebarea de luni (sau care e faza cu Irish pubs)

Clau m-a tachinat si de data asta si i-a reusit chiar foarte bine. Brandul vrinceanu.ro continua sa atraga fani ai geniului prin tertipuri cat mai incitante, cum este si "Intrebarea de luni", care dezbate problema investitiilor in pub-urile irlandeze dechise in Bucuresti. A se citi: de ce naiba nu a scris Denisa pana acum de universul Guiness, cand a avut aceasta idee geniala cu mult timp inainte? (i.Hr)

Se pare ca lucrurile nu sunt intotdeauna roz in jurnalism, dar uite ca o sa fie, o colega de breasla de la Adevarul asigurandu-ne ca se poate afla si, vorba aceea, nu e mare branza. "Multumim pt idee. Azi am dat telefoanele necesare (2 la numar) si.. am aflat. Prea mica pt noi. Cu toate astea.. aveti o saptamana la dispozitie sa dati materialul. Altfel, il fac eu stire", scrie ea, dand un "ultimatum" berii cu savoare irlandeza.

Astept cu nerabdare saptamana viitoare (desi pe lista urmeaza intrebarea de vineri).
As vrea un Guiness acum. Si unul si pentru sefu'. Prietenii stiu de ce. (asta e de la Bergenbier, dar merge)

vineri, 15 august 2008

Marea Egee e mai albastra


Sapte zile de cer senin, sapte zile la malul Marii Egee. Am evitat sa scriu mai devreme, odata revenita la birou, pentru a nu imi alimenta si mai mult dorul de zilele cand lipsa de chef era perfect binevenita, soarele imi prajea pielea, iar marea lasa sa se vada nisipul fin, curat si pietrele fierbinti (nu am gasit nicio scoica). Hm, sunt din nou in Turcia...

Departe de calatoria obositoare cu autocarul prin Bulgaria si Instanbul (nu cred ca voi mai pleca cu autocarul, totusi), de opririle mai mult sau mai putin placute, de noaptea alba fulgeratoare pe feribotul turcesc (cand kebab-ul la 3 dimineata era o idee super), primele clipe in care ajungi si te arunci in mare merita pe deplin sacrificiul.

Kusadasi e mai fermecator decat m-am asteptat. Vile de vacanta superbe si palmieri, amintindu-mi putin de suburbiile bogate ale Pretoriei, un centru frematand a turisti in cautare de chilipiruri (desi in bazar am intalnit si preturi mari si putina disponibilitate de a te targui pe produsele mai scumpe) si o viata de noapte mai ceva ca in Regatul Unit (noi am fost intr-un club irish, pe o straduta super animata din centru - Black Russian la discretie si muuuult dans pana dimineata).

Nu am putut rezista nici tentatiei de a face un shopping in bazarul din centru si in magazinele branduite din zona (cred ca primul cuvant turcesc care imi vine in gand acum este indirim, care inseamna reduceri).

Cel mai mult mi-a placut croaziera in insulele invecinate (speram sa ma apropii si de Grecia), unde marea e atat de limpede si albastra in golfurile stancoase neumblate decat de vasele cu turisti care opresc special pentru o mica baie aici (nu am vrut sa sar de pe vas de teama sa nu raman sub apa destul de adanca pentru gusturile mele).

Una peste alta, tanjesc inca dupa mare si nisip, dupa o vacanta doar cu iubitul pe un iaht cat mai departe in larg, fie ea si in Turcia. Pana atunci, ma asteapta nopti calde in Africa de Sud. Hm, cred ca sunt din nou acolo...

luni, 28 iulie 2008

Lenny Kravitz, soul, funk si rock la Ungaria (ups, Romania)


Fanii cantaretului Lenny Kravitz l-au iertat in cele din urma pentru gafa celebra a mai tuturor artistilor care vin in Romania pentru prima oara. Salutand Ungaria si apoi corectandu-se, asigurandu-se ca si Romania are parte de revolutia de iubire promovata in turneu, Lenny nu s-a dezmintit si a oferit un show de exceptie, unde vocea sa puternica a fost insotita de acordurile de pian, saxofon, trompeta si chitara.

Am asistat la show din curiozitatea de a afla cum suna un concert live cu creatorul superbei melodii "Believe in me" (desi nu a fost in playlist, spre dezamagirea mea si a colegei mele care urlam ca disperatele). Vazut din al patrulea rand din fata scenei, la doar cativa metri aproape, Lenny e hot si la fel de stylish ca in toate aparitiile sale. Si putin nebun, din moment ce a urcat in tribune si apoi pe acoperisul galeriei VIP din Cotroceni pentru a fi asaltat de miile de fani.

Presa s-a amuzat de episodul Ungaria, parca uitand de show-ul in sine care nu a dezamagit fanii. Cititi recenzii pe 9am, Evenimentul Zilei, Cotidianul.

Bonus: I-am descoperit pe cei de la The MOOod. Sunt ok, arata si suna british - ceva indie british rock am presupus eu. Plus ca solistul imi aminteste de vremurile in care l-am cunoscut pe actualul iubit :)

joi, 24 iulie 2008

Si a fost Metallica!!!


Acum noua ani, cand Metallica concerta pentru prima data la Bucuresti, pe 9 iunie 1999, aveam doar 14 ani si abia faceam cunostinta cu rock-ul: Metallica, Guns'n'Roses sau Led Zeppelin. Pentru totii fanii rock-ului legenda, Metallica a revenit in Bucuresti, chiar daca dupa atat timp, pe 23 iulie 2008, zi care o sa imi aminteasca mereu despre unul din cele mai tari concerte din Romania, daca nu cel mai tare concert rock la care am asistat (alaturi de Apocalyptica, Hammerfall (Londra) sau Nightwish).

Pur si simplu bestial, asa as putea descrie prestatia de 2 ore a celebrei trupe Metallica. Ce poate fi mai emotionant decat 24.000 de oameni cantand, pe o ploaie parca fara sfarsit (noi am avut locuri la tribuna acoperita, deci am fost norocosi), versurile preferate la "Nothing else matters", "One" sau "Master of Puppets", in timp ce monstrii sacri ai metalului suna atat de bine live ca acum 20 de ani? (bine, pentru mine a existat momentul emotionant in care m-am logodit cu iubitul, dar asta e din alta poveste :) Nu mai vorbesc de jocul de lumini, artificii si pocnitori care a facut deliciul publicului la cele mai cunoscute piese ale trupei.

Mi-as fi dorit sa avem parte de si mai multa Metallica. Am recunoscut piese ca cele scrise mai sus, Fade to Black, Sad but true, Welcome home (Sanitarium), Seek and destroy, dar am tanjit nesperat de mult si dupa The Unforgiven (ambele parti) sau No leaf clover, ultima, desi poate mai putin cunoscuta, fiind, in opinia mea, una din cele mai tari piese din repertoriul trupei.

James Hatfield si baietii au promis ca vor reveni in toamna cu un nou album si un nou turneu mondial,asa ca avem toate sansele sa ii vedem din nou pe scena la anul. Rock on Metallica!

Mai multe despre concert pe 9am , Mediafaxsi top10music.ro.

Gaudeamus Igitur

Astazi se implineste o saptamana de cand am absolvit "magna cum laude" Universitatea Romano-Britanica (URB), Facultatea de Administrarea Afacerilor, experimentul romano-britanic care mi-a demonstrat ca "daca vrei, poti". A fost un moment foarte emotionant, incununat cu doua ore de poze, poze si iar poze cu colegii, profesorii, prietenii, parintii etc.

Apreciata ca o facultate destul de grea, in care accentul se pune pe team-building, o noutate intr-o Romanie in care spritul competitiv individualist se afirma inca din scoala generala, aceasta nu e in sine o misiune imposibila, desi, atunci cand realizezi ca esti unul dintre cei doar 20 absolventi ai anului 4 (initial am fost inscrisi in jur de 60 de studenti, posibil chiar mai mult), stii ca ai dat tot ce ai putut sa continui.

Cele mai frumoase momente vor ramane cursurile lejere dinainte de vacante, orele mai mult decat amuzante cu dl Vulpoi, spiritul tanar al profesorului Nedelea (profesorul meu de licenta) fata de studentii sai, pauzele de cafea cu fetele jos in clubul IDM si aventura de 3 luni in Londra, care nu ar fi fost posibila fara demersurile facultatii.

Aventura continua pentru unii din noi cu angajarea sau plecarea in strainatate la un master (succes colegilor care pleaca in Londra). Deja am job-ul mult visat, ramane sa rezolv cu masteratul in strainatate. To be continued soon :)

miercuri, 16 iulie 2008

Unde se duc banii nostri?

Intr-un articol aparut in cotidianul Capital, am aflat in sfarsitul raspunsul la intrebarea cat platim guvernantilor anual, din buzunarul propriu, pentru finantarea institutiilor publice, dar si a evenimentelor mai mult sau mai putin oficiale de la Palatul Cotroceni. Ca o fi mult sau putin, Romania va ramane mereu cu aceeasi impresie: noi muncim, platim si ei se bucura de lux. Nu neg necesitatea finantarii unor organizatii sau institutii spre binele nostru si in folosul nostru, dar ar fi si mai bine daca explicatiile privind destinatia acestor bani pe care ii dam sa nu se rezume doar la "E greu de stiut exact ce cuprind bugetele acestor institutii"(vezi articol)

vineri, 11 iulie 2008

Licentza Fest Alba-Iulia 6-9 iulie 2008

Si a fost si licenta la Alba-Iulia. Desi nu imi plac examenele si verificarile de nici un fel, avand mai mereu asteptari mari (desi se stie cum merg lucrurile in Romania cand vine vorba de examene), de data aceasta a fost altfel.

Am avut emotii foarte mari, mi-am spus doar ca trebuie sa se termine capitolul asta cu facultatea, pentru a trece mai departe. Si a fost nesperat de bine, din moment ce am prezentat lucrarea mea PR-ista in doar 5 minute si am intrat abia dupa 5 seara in fata comisiei "dictatoare". Pentru curiosi: am facut o analiza diagnostic a agentiei de PR The Practice, parte a grupului Leo Burnett (multumesc Gabrielei Lungu pentru "rabdarea" pe care a avut-o cu mine) si am obtinut nota maxima.

Am ramas super incantata mai mult de ideea excursiei in sine, la Alba-Iulia, desi initial aveam indoieli. Cazarea la camin de 10 lei/noapte a fost super ok, iar serile le-am petrecut prin oras (orasul e chiar dragut, in general orasele din Ardeal sunt ingrijite, curate si incarcate de istorie) - a urmat un party udat cu sampanie, apa, bere si frisca dupa!

Recomand pentru vara si turismul intern - daca v-ati saturat de mare alegeti o locatie mai altfel. Ce merita vazut spre Alba-Iulia?

1. Valea Oltului. Traseul Bucuresti-Alba-Iulia e foarte pitoresc si divers - statiuni de munte si obiective turistice pe masura! (manastirea Cozia)

2. Cetatea Alba-Iulia. Am constatat ca universitatea care ne-a primit pe noi se afla in vechea parte a orasului, mai exact in Cetate. Merita vazute biserica, zidurile cetatii si neaparat o bere la PUB 13 (la mancare am asteptat peste o ora- cica aveau multe comenzi)

3. Sibiu - Am ajuns -at last- si in Capitala Culturala Europeana a anului 2007. Desi am vrut sa ajung anul trecut, nu a fost insa prea tarziu pentru mine, exista manifestari culturale la tot pasul, eu si colegii mei am prins Saptamana Austriaca. Recomand restaurantul The Gallery, unde se mananca mai bine ca la mama acasa.

vineri, 4 iulie 2008

La BAC e distractie mare...

Cand dadeam eu bacul, acum patru ani, nici nu indrazneam sa scriu la poba de romana vreo fraza mult prea "personala", sa spun asa. Scriam la obiect, putin indiferent, incercand sa imi amintesc ce comentarii am mai citit si invatat din culegerile pe care le-am studiat si din pregatirile saptamanale cu una din cele mai tari profesoare de romana din oras.

Oricat de bine am scris eu atunci, nu era nici pe departe atat de amuzant ca perlele Bac-ului din acest an, publicate in ziarul Gandul. Oare baietii astia chiar nu stiu sa se exprime sau o fac inadins pentru ca ii doare in cot de examen, asa de mult inca sa declare ca Nichita Stanescu era putin emo sau ca Eminescu nu stie gramatica? Ma gandesc ca acesti viitori studenti o sa gandeasca toata viata asa "colorat", mai rau decat niste baieti de cartier. Sa fie asta viitorul Romaniei?

marți, 1 iulie 2008

Un antreprenor tare pe pozitii


Conduce cea mai mare agentie de turism din Romania si este un fan declarat al croazierelor. Spaniolii de la GED Eastern Fund II s-au aratat incantati de afacerea sa si au cumparat integral agentia Happy Tour pentru cateva zeci de milioane de euro. Aflati despre strategia viitoare a boss-ului Nicolae Demetriade dupa trazactia GED in Wall-Street.

luni, 30 iunie 2008

Retragerea unui invingator: Bill Gates


Bill Gates a parasit fotoliul de director al Microsoft Corp,compania sa de suflet pe care a fondat-o cu prietenul sau Paul Allen in 1975, pentru a se dedica cauzelor umanitare, prin fundatia Bill&Melinda Gates Foundation, infiintata impreuna cu sotia sa, Melinda Gates. Cititi mai multe in editia de astazi Wall-Street.

vineri, 27 iunie 2008

Uite si alti nemultumiti...

Examenul de licenta din acest an este mai mult decat o aventura pentru mine si colegii mei de la Universitatea Romano-Britanica (URB). Dupa ce rectorul ASE ne-a respins cererea de a sustine licenta la ASE Fabiz, ca in toti ceilalti ani de pana acum, pe motivul problemelor logistice si a numarului mare de absolventi ASE din anii terminali (da, domnule Rosca, suntem doar 50 de absolventi la URB, prea muuulti pentru miile din ASE..right), iata ca nici la ASE studentii nu sunt multumiti, se arata intr-un articol postat pe Bank News.

Daca URB-ul a decis sa dam licenta la o facultate de stat acreditata din Alba-Iulia (ceea ce inseamna o excursie la Alba Iulia la sfarsit de an universitar..paaaaaaarty) , exista peste o mie de studenti ASE care nu isi vor putea da licenta anul asta, conform celor declarate de dl Rosca. Vor astepta inca un an pentru un examen scurt si neinteresant de zece minute. Minus 1.000 de studenti, domnule Rosca...si toti sunteti multi si aveti probleme logistice.

Nu sunt fan ASE si ma bucur ca macar pot sa dau licenta anul asta undeva, cu sau fara voia d-lui rector ASE, care tocmai anul acesta, cand dau si eu licenta, s-a gandit ca nu mai are chef de noi, cei neacreditati de la URB. Se intampla doar in Romania...

joi, 26 iunie 2008

Sex and the City


New York, rochii de mireasa semnate de designeri celebri si vesnicii pantofi Manolo Blahnik, preferatii Sarei Jessica Parker. Pe scurt, Sex and the City: The Movie. Desi nu am vazut toate sezoanele cuoscutului serial urmarit de milioane de femei din lumea intrega, stiam ca filmul va beneficia de aceeasi reteta de succes, fiind de fapt un mini-maraton despre sex, fashion, lux si iar sex...de data asta cu o nunta in plus (P.S. Imi plac foarte mult nuntile simple, elegante).

Chiar si domnul vrinceanu.ro a urmarit "comedia feminista" si i-a placut. Am mai vazut si in cinema barbati care vin cu sotiile, iubitele, amantele, prietenele la Sex and the City: The Movie. Filmul e destul de funny si catchy chiar si pentru o parte din specia masculina. Cealalta parte se multumeste sa rezume filmul la prea mult sex, haine, bani si iar sex, criticand emanciparea materialista a femeii. Cititi o opinie a Cotidianului.

Si daca ar fi sa ma gandesc la un serial care ar merita sa apara pe marile ecrane, as spune cu siguranta Alias, serial pe care am inceput sa il revad si de care ma simt "addicted".

Gregory's 2.0 sau cel mai tare interviu


Desi nu am avut atat de multe interviuri pana acum pe cat mi-am dorit, stiu cu siguranta care mi-a placut cel mai mult: interviul cu d-na Cora Stolz, noua sefa Gregory's, dupa plecarea lui Cristian Mesaros. Am apreciat sinceritatea si determinarea unui manager care a parasit New York-ul pentru a pune afacerea Gregory's pe picioare. Si sunt sigura ca misiunea Gregory's, desi dificila, va avea succes (pentru ca, nu-i asa, femeia manager vede mult mai bine lucrurile) :)

marți, 24 iunie 2008

Back in business

Am revenit. De astazi, trebuie sa ma bag in priza Wall-Street-ului. Deja au inceput sa apara primele semne ale verii 2008, in afara de canicula insuportabila din oras. M-am cam plictisit de francize, dar romanul e din ce in ce mai interesat de acest topic si se pare ca si de (wow) piata materialelor de constructii. Da, iar am scris ceva despre ciment, pentru fanii adevarati ai industriei. Si nu numai de bine.Multumesc lui Clau pentru titlul grav si elocvent, ca de obicei.. :)

vineri, 20 iunie 2008

Leii de la Cannes si Murdoch

Din 15 iunie, fermecatorul oras francez de la malul Mediteranei,Cannes, si-a luat lei. Nu sunt agresivi, nici fiorosi, sunt doar cei mai creativi, mai valorosi, mai originali si inteligenti lei. Si stiu sa faca, mai presus de orice, publicitate.

Wall-Street este si el alaturi de lei, in saptamana celor mai buni din publicitatea internationala, prin colega noastra Simina Mistreanu si blogul interactiv Wall-Street la Cannes Lions 2008.

Mi-as fi dorit sa fiu si eu acolo sa il ascult pe Murdoch. Ieri, fondatorul si CEO-ul trustului de presa News Corporation a vorbit la Cannes Lions 2008 despre afacerile sale si tendintele din media mondiala, care duc inevitabil spre digital.

La 77 de ani, magnatul controleaza News of The World, tabloidul The Sun, New Tork Post, reteaua de televiziune Fox, Sky Television si celebrul Wall Street Journal, achizitionat anul tecut de la publisherul Dow Jones. Am scris, in momentul tranzactiei Wall Street Journal, mai multe articole despre acest subiect si acest om a carui determinare ma face sa imi doresc si mai mult propriul trust media.

Afacerile funky detin, in fond, puterea asupra informatiei si a cunoasterii si multa, multa, multa inovatie. Iata de ce Murdoch e inca fresh, iar influenta lui se simte si in era digitala de astazi. Pentru ca obtine intotdeauna ceea ce isi doreste.

joi, 19 iunie 2008

Laura si pharma merg mana in mana pe Business Magazin

Laura Culita, ex-colega de la Wall-Street, isi continua odiseea pharma la superlativ in Business Magazin, cu articolul "Un pumn de pilule amare", vizand ingrijorarile lanturilor de farmacii, migratia acestora din strada in centrele comerciale si vesnica problema a romanilor, lipsa personalului. Ii urez multa bafta Laurei in continuare!

Fratele meu canabisul (nu am zis-o eu!)


Tot citind ZF-ul online recunosc ca imi fug ochii la tot felul de bannere si reclame ale publicatiilor din cadrul trustului Publimedia...si ajung (din nou) pe Time Out, unde citesc cum, unde, cand, ce se mai intampla in Bucuresti. De data asta, voi vorbi despre carti si recenzii. Chiar daca nu am timp sa citesc pe cat imi doresc, ador cartile, revistele, publicatiile de orice gen. Imi place cum se deschid si cum miros, imi plac paginile glossy si copertile cu "sex-appeal".

Si, daca pana acum nu v-am convins, chiar ma fascineaza recenziile de carte, film, evenimente etc. Descopar carti care merita citite, filme care merita vazute, party-uri pentru care as parasi laptop-ul, macar o seara. :)

Si asa am ajuns la Time Out si recenzia unei carti "tari": "Fratele meu canabisul", de Steven Wishnia. M-a facut curioasa, nu in sensul de a gusta o negresa cu cannabis, ci de a explora, a diseca fascinatia cannabisului, a gustarilor inovative cu cannabis, a fenomenului care s-a impus in legalitate in patria olandeza. In Romania nu ar merge niciodata. Suntem, pur si simplu, altfel.

450 articole pentru Wall-Street

And still counting. Ambitia mea este sa ajung la 600 pana la sfarsitul anului :)

miercuri, 18 iunie 2008

Rewind

Mi-am gasit timp sa scriu iar. Asta inseamna ca am terminat de redactat licenta. :) Jumatate din lucrarea PR-ista s-a derulat rapid pe ultima suta de metri: un weekend si vreo doua zile. Acum pot sa respir iar. Cel putin pe moment..

Iunie e luna mea preferata. Pentru ca a fost ziua mea (lucky day, 13), pentru ca petrecerile Kitchen Day in Cool Cat se anunta incendiare in fiecare vineri cu Jiji la platane, pentru ca la Cupa Presei s-a vazut ca Internetcorp rocks, trupa 5 rocks si galeria noastra e cea mai tare, chiar daca nu urca pe podium si pentru ca Wall-Street-ul pregateste si mai multe surprize fanilor sai. Si sa nu uitam de Euro 2008.

Pentru fanii Euro 2008 care combina afacerile cu placerea savuarii unei beri in pub-uri privind meciurile Nationalei (nu am trecut de grupe, dar am jucat ok, zic eu si ne-am clasat inaintea Frantei, desi se putea muuuuult mai bine), Wall-Street are o editie cu manageri microbisti. Un articol marca Claudiu (vranceanu.ro mai bine spus) aici.

vineri, 6 iunie 2008

Moneybox on air

Saptamana asta au aparut online fratii nostri de la Moneybox, proiect recomandat de Wall-Street. Daca ne cititi si vreti sa aflati mai multe despre piata de capital, cotatii bursiere si sistemul bancar romanesc, dati un click pe Moneybox si enjoy the beautiful things!

vineri, 30 mai 2008

Managerii de azi, copiii de ieri

Editia de astazi a Wall-Street introduce o avanpremiera la ziua de 1 iunie. Daca v-ati intrebat vreodata ce faceau managerii de astazi cand erau copii, ce pasiuni aveau in copilarie, daca se gandeau de pe atunci la propria afacere sau nu si ce cred despre copiii de astazi, aveti toate raspunsurile in articolul special pregatit de noi, cei din redactia Wall-Street. Click aici pentru mega-articol!

S-a lansat M&AD - supliment Wall-Street de media

De vinerea trecuta, oficial ultima zi de cursuri la facultate,incerc sa ma rup putin de job si sa lucrez intens la licenta. Zilele trecute am ajuns cu lucrarea intr-un punct mort, iar PR-ii nu m-au scutit de telefoane, invitatii etc, asa ca am revenit la lucru si m-am bucurat de initiativa colegilor mei: un nou supliment, un nou newsletter marca Wall-Street.

Deci: Avem un nou supliment (pe langa Start-up, Carrers, Money, Live , Lifestyle), de data aceasta pe media&advertising, M&AD, care mi se pare supertare, so bravo Siminei! Preferatul meu ramane Start-Up, la care subscriu cu articole cu si despre antreprenori si afacerile lor :)

Astazi mi-au venit cateva idei brilliant pentru licenta. Seara m-am destins cu Iulia, prietena de la 9am, la petrecerea Ramada Plaza, unde am ascultat live Directia 5 si mi s-au promis, de catre PR, si mai multe evenimente in saptamana care vine. Dar fara Directia 5. :)

miercuri, 21 mai 2008

Multa bafta, Laura!

Prietena noastra, Laura, a decis sa "evolueze" frumos alaturi de Business Magazin. Ii uram mult succes si deja ii simtim lipsa. Sper sa ajunga acolo unde isi doreste cel mai mult ;)

Asa ca a ramas un gol la WS. Am simtit in ultimele zile o atmosfera mai tensionata, mai trista, diferita. Am simtit ca, orice as face, nu e indeajuns de ok. Ca trebuie sa ma mobilizez si mai mult si nimeni nu ma poate ajuta decat eu insami. Ca uneori, orice s-ar spune, trebuie sa incetez a fi eu, sa ma reinventez, sa arat ca pot sa fac si imposibilul.

Si da, imi pasa de WS si de cei care respira WS, zi de zi, pentru ca cititorii sa aiba la pachet cele mai bune stiri de business. Am vrut sa scriu asta neaparat, chiar daca e 2 dimineata si licenta e "in progress".

Pentru cei care cred in mine, va iubesc. Pentru cei care nu cred in mine: I'm still here.

Nopti albe culturale

Daca la festivalul de scurtmetrage Next am vazut cum regizorii romani isi contruiesc epicul in jurul sexului, a problemelor sociale care vor ramane probleme sociale si atat (Alexandra -Radu Jude, Interior.Scara de bloc -Ciprian Alexandrescu) si a unor minute de pelicula pe care incercam in zadar sa le disec (premiatul O zi buna de plaja al lui Bogdan Mustata, castigatorul Ursului de Aur de la Berlin in acest an si Afterimage - un sfert de ora pe fast-forward si umbre de Catalin Leescu), in Noaptea Muzeelor, din 17 mai, am inghitit in sec la cozile imense care asteptau, o data pe an, sa se culturalizeze sau sa faca ceva mai special intr-o noapte calda de primavara, decat clubbing-ul sau privitul pe la terase. Pe scurt, m-am multumit cu Muzeul National de Istorie, unde am vazut (in sfarsit!) tezaurul Romaniei: aur, aur, briliante si iar aur :) si Muzeul Taranului Roman, unde am ratat proiectiile si momentele muzicale, dar am vazut, fugar, colectia de costume populare. La Grigore Antipa, dinozaurii mai pot astepta putin, nu?

P.S Pe 23 e noaptea galeriilor de arta. sa mai incerc? :)

Cautam colegi simpatici si isteti :)

Familia InternetCorp cauta membri noi, la fel de talentati si simpatici! Indiciu: sa stie PHP, MySQL si sa fie dornici de treaba :) Mai multe in anuntul de aici.

joi, 15 mai 2008

H&M - da sau nu in Romania?

Dupa deschiderea Baneasa Shopping City, s-a vorbit de si mai multe branduri fashion internationale, inclusiv de retailerul H&M, mult-asteptatul H&M, care se presupune ca si-ar putea face loc in cel mai mare mall din Romania.

Pentru a afla mai multe, am contactat un reprezentant H&M de peste mari si tari, pana in patria mama H&M, Suedia, unde l-am gasit pe Andrea Roos, din cadrul departamentului de comunicare si media al companiei. Cititi in Wall-Street-ul de astazi ce planuri are H&M pe piata internationala si inclusiv Romania.

luni, 5 mai 2008

Mini-vacanta de mai?

Azi mi-a venit cheful de scris. Nu am reusit sa adaug nimic pe blog in scurta mea vacanta de mai. Am mai scris cateva articolase dragute, despre afacerea cu restaurante La Zamfir, in ton cu carnaciorii, berea si pastrama de Paste (in loc de miel) si mai ales despre cum mai recruteaza in ziua de azi antreprenorii, personaje pe care le admir foarte mult, pentru ambitia si apetitul pentru risc.

Saptamana trecuta am vrut sa ma relaxez, dar nu mi-a reusit total, mai mult ma stresa ideea ca trebuie sa continui lucrarea de licenta, sa fac teste auto, sa arunc un ochi si pe Wall-Street..cand eu venisem sa ma rup de job si facultate, dar tot cu gandul pe-acolo. Acasa, in Botosani (Boston City), nu s-a schimbat nimic. Plus ca a plouat mai tot timpul.

Cum a fost in mini-vacanta de Paste si 1 mai:

1) Ma obisnuisem atat de mult cu viata agitata din Bucuresti si biroul meu cu hartii si hartiute, incat imi era greu sa stau, pur si simplu, degeaba, cu ochii in tavan.

2)Nu am ajuns nici la mare, nici la munte, doar la shopping...am demonstrat pentru a mia oara ca shopping-ul ma face sa ma simt muuuult mai bine,ceea ce stiam de fapt.

3) Am descoperit ca mai am de experimentat cu sofatul, trecand de la Wolkswagen la Seat. Momentan sunt o "catastrofa" pe cale sa se intample..

miercuri, 23 aprilie 2008

400 articole pentru Wall-Street + Ziua Iuliei (9am)+Events

Azi am avut o zi plina. Imi place cand sunt busy, pacat ca nu imi fac timp mai mult pentru blog. Am sa revin si cu partea a II-a a festivalului Next, dar mai intai a sa trec in revista evenimentele de azi.

Mai intai sase ore de Hotel Investment Forum, unde 13 specialisti din industria hoteliera autohtoina si invitatii din strainatate au vorbit despre oportunitatile de dezvoltare pe piata hoteliera din Europa centrala si de Est, strategii optime de investitii si trenduri.

Se vorbeste mult despre trenduri si sansele Romaniei de a gusta din fructele roditoare ale regiunii est-europene. In fond, nu e vorba de hoteluri, mi-as dori ca peste zece ani sa pot scrie despre o piata promitatoare, fresh, inovativa si de ce nu, matura din toate punctele de vedere.

Astazi am adunat, statistic vorbind, 400 de articole care au contribuit la cel aproape un an de cand m-am alaturat echipei Wall-Street. Timp in care Romania a dat semne timide de imbunatatire si promisiuni. Se construieste, insa cat va dura avantul in imobiliare si proiecte aparute peste noapte? Cand se va trezi turismul romanesc din hibernare pentru a ne arata o alta fata a unei Romanii exotice? Cand va evolua HoReCa astfel incat sa putem afirma ca ne bem cafelele si mancam in restaurante mai cu spor decat occidentalii?

Seara mi-am incheiat-o la ziua Iuliei, prietena de la 9am, cu care am dezbatut problema revistelor adresate femeilor din print-ul romanesc. Si faptul ca, desi s-au lansat reviste ca Harpers'Bazaar, Marie Claire sau In Style, revistele pentru femei nu reusesc sa depaseasca granitele glossy sau nu reusesc sa adapteze un brand la piata locala, singurele articole mai interesante fiind cele preluate din editiile altor tari, cel putin in cazul unora dintre ele. Fie ca nu exista oameni centrati pe ideea de revista care sa vrea "mai mult", fie ca publicul feminin romanesc prefera in continuare varianta Cosmo+moda+beauty+sex+vedete si atat, fie ca cerem poate prea mult de la noi insine. Cert este ca am sa inspectez curand o noua aparitie, Marie Claire.

Vrem editoriale gandite, pagini de arta, cultura si evenimente, vrem o identitate care sa reprezinte socialul si inovatia din lumea feminina. Idei fresh.

luni, 14 aprilie 2008

Vrinceanu.ro

Inainte de a vorbi despre Festivalul Next de vineri, 11 aprilie, trebuie sa amintesc cateva noutati mai "business" de astazi:

Claudiu Vrinceanu, redactor sef Wall-Street, si-a lansat astazi blog-ul sau sub titulatura "blog de business", ca o avanpremiera la ziua sa de nastere de maine, 15 aprilie. Blog-ul il puteti citi aici. Asteptam cat mai multe post-uri din partea "sefului" si la multi ani, sa fie iubit(inclusiv de redactia Wall-Street) :))

Tot astazi s-a lansat konkurs.ro, un proiect initiat de colegul Matei si sa speram inca un succes in portofoliul InternetCorp.

Si, daca tot am vorbit mai demult de interferenta blog-ului personal cu business-ul Wall-Street, domeniile pe care scriu sunt constructii, HoReCa si turism, dar si antreprenoriat (Start-Up). Ca sa am de unde alege :))

Astazi am vorbit,intr-un coverstory, despre piata termopanelor. Zilele trecute am tratat retailul de fashion, posibilitatile de extindere ale marilor lanturilor de cafenele in tara si planurile La Mama pentru acest an. Pentru mai multe articole scrise de mine click aici.

sâmbătă, 12 aprilie 2008

Cum a fost la festivalul Next - joi 10 aprilie

Saptamana aceasta a debutat cu Festivalul International de Scurt si Mediu Metraj Next, la care am avut ocazia sa asist in zilele de joi si vineri, 10-11 aprilie, dupa 9 seara, "after office".

Joi seara sau "girl's night" la cinema. Mai exact la cinemateca Eforie, pe langa Universitate. Pe scurt: lume multa, programul s-a decalat cu o ora, timp in care am stat cu fetele afara, in multimea funky mirosind a tigara. Am vazut 3 scurt metraje pe care am sa le descriu din perspectiva unui om care a fost pentru prima data la un festival de scurt-metraje (Noaptea Devoratorilor de Publicitate nu se pune aici).

In filmul brazilian "Saliva", o fetita descoperea partea organica, umeda a sarutului, asa cum si-o imagina de ceva timp, asaltata de lumea din jur, care traise experienta. Cred ca primul sarut nu trebuie cautat, pur si simplu se intampla. Am sa revin in articolul urmator asupra partii cu sarutul.

"Amandoi", o productie UK-libaneza, dezvaluia un amalgam de popoare si natiuni pe strazile londoneze (mi-am adus aminte de cele trei luni petrecute in Londra si atmosfera cartierului nordic Camden) si un asa-zis cuplu in care ea spala rufele, iar el privea la masina de spalat ca la televizor. Ok, nu am prins ideea in sine, imi amintesc rochia portocalie a tipei pe care a dezbracat-o in final. Sa fi fost rochia portocalie??

"Situation Frank" e o tragi-comedie suedeza. Sotia se sinucide in cada,cu lama de ras, iar sotul Frank rabufneste abia mai tarziu, revarsandu-si furia pe calculatorul din birou. In cele cateva zile de concediu un prieten incearca sa il ajute, ceea ce induce comicul in poveste. La un moment dat ajungem sa credem ca Frank isi doreste moartea, pentru a fi alaturi de sotia lui. Insa el e bine mersi, a fost salvat de prietenul lui dintr-un stupid accident petrecut tot in cada si, in loc de a-si evoca iubirea prin poezia pe care vroia sa o recite la inmormantarea sotiei, propune melodia celebra "Wind of change" made by Scorpions. Seara s-a incheiat deci cu Scorpions.

Am prins ultimul metrou spre casa, cu Ioanina. Am reflectat la ceea ce vazusem si am ajuns la concluzia ca e timpul sa initiez miscarea 'cultura, arta, teatru, film'. Sa imi ofer mai des asemenea ocazii.

duminică, 6 aprilie 2008

Ce poate face dragostea...

Mi s-a spus ca am un blog sentimental. Majoritatea jurnalistilor isi creeaza un colt online in care sa evoce realitatea pe care ii intereseaza, fie ca ajung invariabil la linkuri si articole din presa, fie ca doar amintesc de ele, printre alte lucruri lumesti. Mi-am dorit un start mai altfel, insa nu pot sa afirm ca nu voi interactiona cu lumea Wall-Street-ului. :)

Mai mult decat stirile in sine, imi plac editorialele, opiniile, comentariile, recenziile in general..film, carte si muzica. Gasesc ca pana si revistele fashion sunt mai mult decat moda si fite, uneori un articol bine scris de o pagina poate aduce o alta atitudine a echipei din spatele lor.

Imi place ca, atunci cand vorbesc cu un om, sa vad mai mult decat cuvinte, sa vad cum gandeste vis-a-vis de un subiect, sa ii surprind vorbele cat mai autentic si sa le redau cat mai fidel. Dar nu despre asta vreau sa scriu aici.

Zilele astea am stat sa rasfoiesc revista Elle, mai exact suplimentul Elle Man de care am amintit si anterior. Si a ajuns sa imi placa, mai ales pentru articolele unisex, care nu pledeaza cum trebuie sa arate muschii barbatilor sau ce fel de gel de par li se potriveste. Am citit despre povestea din spatele unui roman. O poveste exotica, neasteptata, care mi-a adus aminte de ceva din viata mea. De faptul ca, uneori, un moment poate schimba totul.

Marius Daniel Popescu a inceput sa scrie de cand era student. Originar din Craiova, si-a terminat facultatea la Brasov, unde a infiintat si condus o revista de opozitie, Replica, care nu convenea autoritatilor locale de atunci. Intr-o zi, un grup de elvetieni, militanti pentru Drepturile Omului, i-a vizitat redactia, iar jurnalistul s-a indragostit nebuneste de elvetiana Lausanne.

Avea 28 de ani, o pozitie sociala deloc de neglijat ca patron de presa, dar a renuntat la tot pentru acea femeie si a ales drumul Elvetiei. S-a casatorit cu ea si a invatat, de dragul ei, si franceza. A publicat mai intai poezii in franceza si a pregatit, timp de zece ani, marele sau roman. Toata viata lui din Romania si Elvetia, unde s-a angajat ca sofer de autobuz, este redata in cartea sa de debut, scrisa direct in franceza, "La symphonie du loup".

E un roman masiv, de 400 de pagini, pe care scriitorul nu a vrut sa il publice in Elvetia, ci la Paris, la editura Jose Corti, unde manuscrisul sau a impresionat directorul editurii. Romanul a aparut la sfarsitul lui 2007 si a primit premiul "Robert Walser" pentru debut in proza, premiu acordat cartilor de debut din tarile francofone, printre care si Elvetia francofona, Belgia si Canada. Romanul nostru a triumfat.

Ma gandesc ca "Simfonia lupului" nu ar fi existat daca nu ar fi fost Lausanne, daca jurnalistul nostru nu ar fi riscat atat de mult pentru ea, pentru necunoscut. Ma gandesc ca emotiile si sentimentele pot uneori sa indrume chiar mai bine decat ratiunea insasi. "Dragostea te poate face scriitor european", asa a intitulat autorul Ovidiu Simonca aceasta poveste "fermecatoare si pasionanta". In convorbirile sale cu scriitorul Marius Daniel Popescu, s-a intrebat mereu daca dragostea poate face dintr-un om un scriitor de talie europeana.

"Nu stiu,probabil, asa mi-a fost destinul, fatalitatea, poate ca trebuia sa se intample, poate ca trebuia sa ma indragostesc de cineva care nu e din Romania. Stii, am plecat din tara din iubire, sunt un azilant indragostit, nu am cerut niciodata azil politic sau economic. M-am aventurat, am riscat, eram un romantic indragostit. Iubirea m-a cutemurat. Am luat-o de la capat. Eu cred ca toata lumea are un destin...Important este sa nu-ti bati joc de el". Acesta a fost raspunsul.

Astept editia in romana a "Simfoniei lupului". Poate, in definitiv, viata lui ar trebui sa ne dea de gandit mai mult, sa ne faca sa intelegem ca exista momente in care "acum ori niciodata" inseamna totul. Si sa alegem, intotdeauna, ceea ce simtim ca ne-ar face cu adevarat viata mai frumoasa.

vineri, 4 aprilie 2008

Colectionarul de muzica

Nu am mai scris de aproape o luna pe blog. Cursurile la universitate si job-ul de jurnalist imi ocupa cam tot timpul..in weekend incerc sa revin la pasiunile mele, cititul, rasfoitul revistelor cu editoriale inteligente, filmele si mai ales muzica.

Marturisesc ca intotdeauna m-a atras muzica neconventionala, acordurile contrastante cu ceea ce era la moda intr-un oarecare timp. In liceu eram outsider-ul care experimenta fazele rock-ului alternativ, power, heavy, trash, nu neaparat in aceasta ordine :)

In facultate, ca si acum, ma fascina instrumentalul, gothicul, poate si pentru ca reflecta sensibilitatea mascata din spatele unei figuri care incerca sa evolueze spre clasicul "I don't give a shit". In playlist-ul iPod-ului regasesc si acum Anathema,Evereve, Within Temptation, Apocalyptica, Lacuna Coil sau Nightwish. Si lista poate continua.

Dragostea te schimba. Dragostea e in baladele rock, in sunetele de violoncel, de vioara (Edvin Marton e favoritul meu), de pian si chitara, chiar si in ritmul tobelor. Dragostea e in muzica buna care transmite o stare..

Colectionez bilete de la toate concertele la care am fost. Imi aleg cu grija artistii, cu precadere internationali, pe care ii ascult cu placere si nu pot sa ii vad atat de des pe scena. Nu regret concertele Apocalyptica, Nightwish, George Michael, Therion, Helloween sau Deftones. Mi-ar fi placut sa ajung si la Within Temptation, Anathema, Prodigy si Depeche Mode. Vara asta mi-am promis ca nu voi rata Lenny Kravitz si Metallica, pentru inceput.

Dincolo de nume, exista si artisti minori sau in plin avant creator care merita sa li se dea o sansa. Artisti care, desi nu apar pe sticla, apar in comunitatile online, in discutiile tinerilor de azi, pe forumuri si chat-uri, pe bloguri. Neconventional, pentru ca suntem satui de publicitate agresiva, de MTV si topuri muzicale a la radio.

As spune poate mai multe, dar am gasit cuvintele perfecte intr-un articol (chiar asa) Elle Man, intitulat "Altceva" si semnat de un tip pe nume Alexandru Mitoi. Pentru ca barbatii creeaza uneori o lume mai funky decat noi, femeile.

"Teoria mea e ca publicul si muzicienii ar trebui sa creasca impreuna. As vrea sa putem avea sansa de a vedea formatii atunci cand au o atitudine decenta, cand am putea sa-i intalnim si sa stam de vorba cu ei dupa concert, intr-un bar, si nu atunci cand sunt godlike si inaccesibili fanilor. As vrea ca implicarea emotionala a publicului sa fie generata de interesul real pentru un gen si nu de campanii fabricate de PR.

Mi-ar placea sa merg la fiecare sfarsit de saptamana la un concert cu o trupa noua, sa vad mereu ceva nou, sa ascult stiluri de avangardasi sa pot spune peste cativa ani ca stiu o formatie sau alta de pe vremea cand credeau ca show-ul de la Bucuresti a fost unul dintre cele mai tari din cariera lor.

Stiu insa ca lucrul acesta nu se va intampla daca nu se vorbeste despre formatiile astea nicaieri, daca nu sunt pomenite in conversatii, in presa scrisa si la televizor. E greu sa atragi interesul asupra lucrurilor diferite..."

luni, 10 martie 2008

Romanul s-a nascut "branduit"

"Conform unui studiu realizat de compania de cercetare de piata GfK in 2006, peste jumatate din romani cumpara haine pentru reprezentativitatea marcii. Procentul romanilor care cumpara haine in functie de marca este de 52, fiind cel mai ridicat din acest studiu. Pe urmatoarele locuri in top se situeaza Grecia – 51% si Italia – 50%".

Cam asa se arata in studiul amintit, citat de Money Express, editia 41 din luna martie. Suntem niste consumeristi fascinati de logo-uri, de imaginea unui "succes" pe care tot noi il cream si il inaltam la rang de idol, de "must-have", de tentatie absoluta pe care, nu-i asa, ne-o permitem sau trebuie sa ne-o permitem. Ca nu eu am zis "Haina il face pe om", un roman istet tot a zis-o.

Mai nou, am inceput sa ne extindem gusturile. Romanii cred in "prea scump si prea indoielnic" in tara lor, dar nu si in tara altora. Romania lui Ulmanu, prezentata in Esquire, (funny articolul si totodata trist) e (aproape)a tuturor, a shopperitelor care asteapta cu infrigurare reducerile de sezon, a vecinului care merge in State pentru ca tenisii Nike sunt mai ieftini acolo, la vreo 50 dolari bucata, ca n-are omul 350 lei sa dea doar pe o pereche (sincer vorbind, cu banii aia poti lua un outfit misto), a turistilor rataciti printre magazine, in drum spre muzee si galerii de arta (pe care,de multe ori, le pierd din vedere), a celor care descopera paradisul cumparaturilor oriunde, cu cat mai exotic, mai funky, mai cool, mai inedit, cu atat mai bine.

Pentru ca Romania mai are de invatat din branduri, mai are de asimilat branduri, inca mai poate aduna deopotriva lux si kitsch sau ambele. Pentru ca Viena si Pandorf ne astepta cu bratele deschise sa profitam de slabiciunile noastre, pentru ca Parisul,Milano si Barcelona, ba chiar si Londra cu Oxford Street-ul ne fac imbietor cu ochiul, unde e mai scump, dar de calitate, frate, sau mai ieftin si cool, pentru tinerii din noi. Sau mai de fite, pentru "milanistele" cu bani.

Citind articolul lui Ulmanu, aproape ca nu imi mai doresc sa migrez, pentru un weekend, in Viena, in celebrul adulatul shopping center Pandorf, sa ma simt, vorba lui, ca in Unirii, inconjurata peste tot de romanii care isi uita manierele acasa, dar nu si banii. Mi-au mai ramas Londra, Amsterdam, Rotterdam. Dar nu garantez nimic.

vineri, 7 martie 2008

Etajul 4

La etajul 4, pe terasa, sub cerul liber, s-a facut gratar. Cu the big boss si baietii. Cu my boss si cine a mai rezistat dupa ora 6 la birou, intr-o zi de vineri. Venisem pentru o bere initial, insa am trecut prin stomac gratar de porc, mici, cola si bere (bine, cola n-a mai incaput, dar ati prins ideea).

Si mai venisem pentru ceva: pentru imaginea nocturna a unui oras de la etajul 4 al unui imobil de birouri din Piata Dorobanti. Lumini in blocuri turn, Victoriei cu sediul BNR, silueta Howard Johnson in Romana, pana si bannerele cocotate sus la Unirii, in peisajul ultra-aglomerat al junglei urbane bucurestene. La 180 de grade TVR-ul si in fundal Casa Presei, din care parea ca se coboara un avion spre Baneasa sau Otopeni. Imi plac avioanele, noaptea trebuie doar sa urmaresti luminile de semnalizare, sa vezi unde duc.

Acasa, am rasfoit cu nerabdare Esquire-ul de martie pe care il luasem astazi, din pur interes pentru ce mai spune si face Florin Piersic Junior, pe care o sa il "pastrez" pentru maine, de 8 Martie. E primul numar Esquire pe care il cumpar (desi ma tenta mult numarul cu Johnny Deep, dar nu l-am mai apucat)si am sa revin cu impresii intr-un articol viitor. Poate chiar urmatorul.

luni, 3 martie 2008

Reteta de weekend in 10 pasi :)

1) Orice weekend adevarat incepe de vineri.
2) Se da o raita pe la facultate, in jur de 11-12 amiaza, se sta lejer o ora in sala de fitness pentru cardio si streching (ora de sport - yes, it helps)
3) Se trece prin redactie, se lucreaza la articole in timp ce se asculta Kate Nash - so british, i know, imi aduce aminte de Londra
4) Se porneste spre club, nu inainte de a se trece pe acasa pentru a proba un outfit cool
5) Vineri seara: El Grand Comandante, se iau cativa amici din presa, prieteni etc care au chef de party si se danseaza non-stop pana la 3 dimineata. Plus doua beri para la resistencia! :)
6) Sambata dimineata se trece neaparat la piscina, jacuzzi si sauna..pentru relaxare si detoxifiere dupa party!
7) Sambata seara relaxare, se mai citeste o revista, se cauta la tv un film bun..dar tot cu gandul la party
8) Duminica se doarme pana la 12. Neaparat. Se ia micul dejun consistent, se lucreaza la articole pentru luni, se butoneaza telecomanda in cautarea emisiunii Business Magazin de duminica
9) Foarte important: shopping-ul de weekend! In weekend-ul asta nu am cheltuit asa mult ca saptamana trecuta, doar o crema pentru ochi si un tricou cool cu un cap de zebra..ca tot ma fascineaza Africa :)
10) Se incheie ziua cu o salata maaaare si gustoasa la Cafeneaua Actorilor si un ceai cu rom (trebuie sa-l incercati)!

sâmbătă, 1 martie 2008

1 Martie si inca ceva

Primavara, martisor, un nou sezon, un nou inceput si mii de motive sa ne bucuram de zilele insorite ce ne asteapta. Pentru mine inceputul primaverii nu a fost nicicand mai dulce decat in acest an.

Au trecut deja doua luni de cand i-am zarit chipul printre fulgii mari de zapada si i-am spus...da, am spus ca as vrea sa fiu universul lui intotdeauna. Si parca ar fi fost ieri, parca am fi urcat razand din nou acelasi deal cu pasi greoi, am fi privit spre ingerasii de zapada si as fi atins cu emotie dosul palmelor lui care dezvaluiau cea mai frumoasa declaratie de dragoste.

Iar acum, dupa doua luni, cele mai grele luni, simt ca as fi vrut sa fi trecut o eternitate, poate chiar mai mult, sa fi trecut zapezile argintii, primaverile cu ghiocei si zambile, verile arse de soare si ploile lungi de toamna..si tot asa pana intr-o zi cand 1 Martie nu o sa mai fie cu amintiri. Va fi, undeva, intr-un colt de paradis.

miercuri, 20 februarie 2008

Intre job si viata personala

Citeam mai demult in revista Andreei Esca un interviu cu Irina Radu, omul din spatele conceptului de lux Victoria 46, un high-end shop situat, evident, pe Calea Victoriei, acolo unde posetele de mii de euro se imbina cu rochiile de zeci de mii de euro apartinand unor nume ca Balenciaga, Dior, Stella McCartney, Galliano etc

Departe de lumea fashionistelor cu bani si dificultatile intampinate in cariera sa de succes, mi-a ramas in minte o declaratie a Irinei care sta sa completeze reusitele unei femei model: "Nu cred ca o persoana poate fi un manager sau un om de afaceri de succes atat timp cat viata lui personala este un dezastru".

Stiu, ar putea exista si contra-exemple, insa subscriu ca o persoana trebuie sa stie sa controleze orice latura a vietii. Un job solicitant sau o pozitie de manager inseamna sacrificii, dar fara perioade de relaxare alaturi de cei dragi si omul pe care il iubesti, pare ca totul nu mai are acel ceva care sa te motiveze in continuare. Oricat de mult iti place ceea ce faci, suportul moral trebuie sa existe.

In fond, e o chestiune de optiune personala, insa a alege una fara alta mi se pare putin cam egoist. O colega imi spunea ca e vorba si de setul de valori pe care il avem. Totusi, oricat de carierista as fi, nu as alege sa imbatranesc fara el alaturi, la fel cum nu m-as avanta intr-o relatie amoroasa si atat, asteptandu-ma ca el sa faca totul. Iar valorile mele se rezuma la eu+el, felul in care ne iubim, ne intelegem, ceea ce vrem amandoi sa realizam impreuna, dar si separat. Don't mix work with romance, they say.

luni, 18 februarie 2008

Carte: Branding de tara - Romania

Astazi la ora 14.00, la Casa Oamenilor de Stiinta din Bucuresti, a avut loc lansarea cartii Branding de tara-Romania, lucrare la care am avut onoarea sa particip si eu, prin bunavointa d-lui Vladimir Chira, cu un mic articol prezentand un exemplu elocvent de branding. S-a aratat, astfel, ca branding-ul incepe in primul rand, din realitatile simple, concrete, si ca brandingul Romaniei, in acest caz, il facem noi, in fiecare zi, cu fiecare atitudine, gest, cuvant.

Proiectul a fost coordonat de Lucian Trasa, Emilan M. Dobrescu, Natalia Cimpoca si Vladimir Alexandru Chira. La alcatuirea lui au participat nu mai putin de 26 de studenti talentati (majoritatea din anul al-II-lea al Facultatii de Sociologie-Psihologie a Universitatii Spiru Haret Bucuresti), ridicand probleme ca brandingul de tara, conceptul de branding, istoria brandului de tara, protejarea marcii nationale si descrierea unor repere care ne dezvaluie o Romanie frumoasa, deosebita, unica.

sâmbătă, 16 februarie 2008

Am un sarut verde ca si blogul :)




Your Kiss is Green



Your kisses are short and sweet - at least a first.

You tend to be a cautious kisser. You don't want to scare anyone off.

Once you get to know someone, your kisses are daring... and even wild.

No matter what the situation is, you know how to deliver the perfect kiss.



Kissing Type: Varied



People See Your Kisses as: Skillful



You Kiss Best With: A Blue Kisser



Stay away from: A Black Kisser

vineri, 15 februarie 2008

3 lucruri despre Gabriela

Dupa aproape trei saptamani de asteptare, examene si proiecte, am avut ocazia in sfarsit sa o cunosc pe Gabriela Lungu, creierul din spatele The Practice, agentia de PR care il face si acum fericit pe Leo Burnett :) Gabi a promis sa ma ajute la un proiect important si ma declar mai mult decat incantata ca a acceptat si si-a facut timp si pentru mine.

Am remarcat de la inceput biroul ei, asemeni unui atelier de designer, cu manechine pictate, grafisme si biblioteca perfect aranjata. Simplu si de efect. Apoi, vestimentatia gri, cu un aer usor funky. Si faptul ca nu era machiata aproape deloc.

Ce mi-a placut:
1. Gabi e super ok, o persoana deschisa si amabila. Nu am discutat exclusiv despre proiect si PR, mi-a povestit putin si despre anii ei de studentie in jurnalism etc etc

2. Gabi vorbeste foarte mult la telefon cu prietenele ei PR-iste. Nimic surprinzator, pentru ca noi fetele pierdem minute bune vorbind in sir despre una, alta, barfulite si altele asemenea. In timpul intalnirii noastre mobilul a sunat de doua ori. Al ei, bineinteles. A raspuns totusi, dar m-a asigurat din priviri ca nu va dura mult. Timp in care am ascultat si eu o conversatie cu mult haz.

3. Gabi foloseste mult apelativele "baby", "darling" atat cu fetele din birou, cat si, zic eu, cu invitatii ei - that includes me. Probabil pentru a crea o apropiere, o atmosfera mai friendly. Si cred ca i se potriveste.

duminică, 10 februarie 2008

Pentru tine! Cu dragoste!

Vineri seara, dupa ce m-am intors de la birou si eram in cartier, la doi pasi de scara blocului unde locuiesc, m-au oprit pe strada doua doamne trecute de varsta a doua si mi-au intins, cu nonsalanta, o bucata minuscula de hartie.

Am citit: "De ce putem avea incredere in Biblie", la care doamnele m-au asigurat prin doua vorbe de importanta credintei in viata si altele asemenea. Am multumit cum fac de obicei in astfel de situatii, dar nu am putut sa par oarecum mirata de un "deja-vu", de parca divinitatea incerca cu disperare sa imi transmita un mesaj...sa fie acesta un semn si un raspuns al problemelor existentiale?

Cu doua-trei zile inainte de episod, eram in metrou la Grigorescu si numaram minutele dintre statii, cand o doamna blonda asezata pe scaunul din dreapta mea imi ofera un biletel alb-negru din hartie lucioasa. Curiozitatea m-a impins sa il primesc si sa citesc "Pentru tine! Cu dragoste!". Nu a durat nici doua secunde si doamna ma intreaba pe un ton atat de melodios "Crezi in Dumnezeu?", clipind din ochii ei mari, parca dorind sa impartaseasca bucuria unui raspuns pe masura.

Nu am spus nimic, ma gandeam ca daca as fi dat un DA raspicat ar fi sunat mult prea fals in acel moment, de parca ar fi trebuit sa ma justific cumva, sa ii raspund la fel de mieros si atent, iar varianta opusa era de exclus, desi cei mai multi dintre noi am trecut prin momente mai mult sau mai putin "fara Dumnezeu", cand am fi vrut ca macar divinitatea sa faca ceva pentru noi, dar uite n-a facut-o, trebuie ca noi sa razbatem si sa avem taria sa credem ca vom depasi orice obstacol etc

Momentul penibil a fost depasit insa la fel de repede cum a aparut, doamna angajandu-se intr-o conversatie cu mine si despre mine, probabil gandindu-se de ce nu am raspuns, de ce nu am chef de vorba sau de ce nu ma arat asa de credincioasa, cine stie...Insa am reusit, pana la Unirii, timp de patru statii, sa nu-mi mai privesc ceasul calculand minutele si aproximand cand voi ajunge la birou. A fost o conversatie interesanta, simpla, placuta, din care mi s-au intiparit in minte ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat inainte de a cobori din metrou: "Dumnezeu o sa iti dea un semn...".

M-am gandit, atunci, sa nu iau decizii pripite in tot ceea ce imi doresc, sa astept totusi sa vad cum evolueaza lucrurile in general si pana am ajuns la birou, am repetat in minte cuvintele blondei necunoscute din metrou. Daca ceva trebuie sa se intample, se va intampla cu siguranta, pentru ca asa a fost sa fie.

Ajunsa la redactie mi-am amintit franturi din conversatia mea anterioara si am realizat de ce probabil nu ma simt confortabil cu infuzia de sentimente pioase, asteptari si confirmari divine ale unei vieti create pentru a-si urma singura destinul: "In fond e decizia mea..."...nu ca Dumnezeu nu mi-ar arata un sens, insa vreau ca eu sa mi-l aleg si sa port responsabilitatea reusitei sau esecului, sa mi-l construiesc si sa il impart dupa cum simt. Asa a vrut Dumnezeu sau asa am vrut eu sa fie?

Si in final sa nu uit: La multi ani mama! :)

vineri, 8 februarie 2008

Luna iubirii?



In decembrie ne inghesuim in mall-uri in cautarea cadoului perfect de Craciun, in ianuarie ne uitam deznadajduiti la buzunarele (aproape) goale, dupa ce ne-am investit economiile in cheful de Anul Nou, dar nu ne pierdem speranta intr-un shopping, mai ales ca e sezonul reducerilor de pana la 70% (un tricou Pull&Bear la 30 lei nu strica niciodata, nu?).

Iar in februarie...da, in februarie ne asteapta iar comerciantii cu inimioare, ciocolata, bombonele, iepurasi de plus si pernute "I love you". Luna iubirii, cu punctul culminant de Sfantul Valentin, pe 14 februarie, ne da ocazia perfecta de a mai deschide inca o data portofelele pentru a ne surprinde placut iubitii sau valentinii nostri. Pro sau anti Sf.Valentin?

Oricat am vrea sa credem ca exista si dragoste adevarata (trebuie sa existe, dar cred ca stiti la ce ma refer), romanii au prins gustul shopping-ului din jurul sarbatorilor si atentiile unui Valentin sau unei Valentine, constransi de circumstante, pentru a evita certurile neplacute din relatii, cand el/ea nu a luat nimic, nu i-a adus flori sau mai stiu eu ce.

Pe scurt, am demitizat orice bucurie ingenua de dragul consumerismului in stil englez "shop till you drop". Apropo, daca mergeti pe Oxford Street, in cartierul shopping-ului londonez, aveti grija sa nu ramaneti ca mine cu doar 5 lire in portofel dupa o sesiune de shopping :). Pe buna dreptate, e bine sa fii comerciant astazi.

Sarbatorile de iarna, Sfantul Valentin, Martisorul, chiar si Pastele ne rapesc incontinuu sansa de a pune ceva bani deoparte pentru a-i investi cu cap. Ba mai mult, dupa toata agitatia, vine vara, vine vacanta sau concediul muuult asteptat, asa ca trebuie sa ne rasfatam cu un costum nou de baie, un echipament supertare pentru drumetii pe munte si, de ce nu, sejururi si croaziere in strainatate, fiecare dupa posibilitati si timp.

Asa ca ne conformam situatiei, o acceptam inconstient hipnotizati de vitrinele magazinelor si ne trezim cu noi achizitii si cadouri pentru el/ea. Sau macar ne gandim la ce ar trebui sa cumparam, fie ca suntem in cuplu sau nu. Asa, pentru noi, ca ziua de 14 februarie sa treaca mai usor, cu el/ea sau fara el/ea.

Sa uitam pentru o clipa de cadouri si sa ne gandim totusi ca dragostea nu are nevoie de o zi in plus. Sa celebram iubirea in fiecare zi, chiar si fara flori, bomboane sau inimioare de plus. Sa uitam o clipa de mall-uri, supermarketuri, comercianti infocati si sa ne simtim bine alaturi de partenerul sau prietenii nostri intr-un loc al nostru, pe care il stim sau care abia astepta sa il descoperim.

Si sa ne aducem aminte ca in fiecare zi ne putem bucura de dragoste, viata, prietenie, de orice ne aduce zambetul pe buze fara sa trebuiasca sa ne golim, brutal si nejustificat, buzunarele. Am inteles ca in viata exista lucruri mult mai importante, exista lumi si culturi diferite, exista si altfel de bucurie, mai putin macinata de consumerism feroce si puterea banilor. In fiecare zi e timp pentru dragoste.

joi, 7 februarie 2008

miercuri, 6 februarie 2008

Datoria de a fi fericit

Mi-as dori sa am timp sa citesc mai mult. Am o multime de carti pe jumatate citite, o colectie de reviste care asteapta sa le rasfoiesc de indata ce ajung acasa. Imi plac cartile care dau un sens, care vor sa adauge o aura de mister unui lucru atat de simplu.

Intr-un articol mai vechi am gasit, printre randuri fashion-luxury-beauty, un discurs al scriitorului francez Pascal Bruckner. In "Euforia perpetua - Eseu despre datoria de a fi fericit" intregul maraton dupa fericire se rezuma la remarca lui Voltaire din poemul Le Mondain: "Paradisul terestru este acolo unde sunt". Cel putin asa ne asigura autorul articolului.

Altfel spus, semnificatiile starii de euforie suprema sunt banal fixate in idealuri colective: sanatate, frumusete corporala (oare de ce nu si frumusete interioara), confort si bani, bani, bani. Atat de terestre, de palpabile, pentru ca acestea trebuie sa ne apartina, intr-un fel sau altul. Tuturor, fara nici o exceptie. Suntem datori insine sa fim fericiti? Cu ce pret?

"Mijloacele capata rang de scopuri si isi dezvaluie insuficienta de indata ce extazul cautat nu apare. Astfel incat, cruda eroare, ne indepartam adeseori de fericire tocmai prin mijloacele care ar trebui sa ne permita sa ne apropiem de ea. de aici, concluziile frecvente la adresa ei: ca trebuie sa o revendicam ca pe un drept, sa o invatam ca pe o materie de scoala, sa o construim ca pe o casa; ca se cumpara, se vinde, in sfarsit, ca altii o au din sursa sigura si ca este suficient sa-i imitam ca sa ne scaldam ca ei in aceeasi aura", spune Pascal Bruckner. Exact ceea ce spuneam, asa-zisa fericire e o imitatie stupida, o goana dupa ceva deja testat, verificat, ca o reteta scumpa de salata cu caviar si creveti pe care o citesti intr-o revista glossy de lux.

Scriitorul, satul de atata fericire, se intoarce apoi spre gloriosul "Nu este adevarat ca toti cautam fericirea", adica acea fericire vazuta ca valoare occidentala. Libertate, dreptate, iubire, prietenie...atatea fete ale fericirii si in acelasi timp mai presus de ea. Si cum sa stii ce cauta oamenii de la inceputul lumii fara sa cazi intr-o generalitate lipsita de substanta? se intreaba Bruckner. Probabil aceasta incertitudine naste generalitatea, banalitatea unei fericiri.

Si iata si concluzia care lupta impotriva flagelului cotidian al fericirii: "Nu este vorba sa fii impotriva fericirii, ci impotriva transformarii acestui sentiment fragil intr-un veritabil stupefiant colectiv caruia fiecare ar trebui sa i se consacre sub forma chimica, spirituala, psihologica, informatica, religioasa. Intelepciunea si stiintele cele mai elaborate trebuie sa-si marturiseasca neputinta de a garanta fericirea popoarelor sau indivizilor. Ori de cate ori ne atinge, fericirea da impresia unui har, a unei favori sinu a unui calcul, a unei conduite specifice. Cunoastem poate cu atat mai mult bucuriile acestei lumi, sansa, placerile, norocul, cu cat am abandonat visul de a atinge fericirea cu majuscula".

De astazi am decis sa nu imi mai caut fericirea, sa ma caute ea pe mine, sa mi se daruiasca in mii de feluri, intr-un zambet, in cuvinte frumoase, in ochii lui, in sarutul lui, in frumusetea unei zile insorite, intr-o poveste in care sa ma regasesc intotdeauna alaturi de el.