Nu am mai scris de aproape o luna pe blog. Cursurile la universitate si job-ul de jurnalist imi ocupa cam tot timpul..in weekend incerc sa revin la pasiunile mele, cititul, rasfoitul revistelor cu editoriale inteligente, filmele si mai ales muzica.
Marturisesc ca intotdeauna m-a atras muzica neconventionala, acordurile contrastante cu ceea ce era la moda intr-un oarecare timp. In liceu eram outsider-ul care experimenta fazele rock-ului alternativ, power, heavy, trash, nu neaparat in aceasta ordine :)
In facultate, ca si acum, ma fascina instrumentalul, gothicul, poate si pentru ca reflecta sensibilitatea mascata din spatele unei figuri care incerca sa evolueze spre clasicul "I don't give a shit". In playlist-ul iPod-ului regasesc si acum Anathema,Evereve, Within Temptation, Apocalyptica, Lacuna Coil sau Nightwish. Si lista poate continua.
Dragostea te schimba. Dragostea e in baladele rock, in sunetele de violoncel, de vioara (Edvin Marton e favoritul meu), de pian si chitara, chiar si in ritmul tobelor. Dragostea e in muzica buna care transmite o stare..
Colectionez bilete de la toate concertele la care am fost. Imi aleg cu grija artistii, cu precadere internationali, pe care ii ascult cu placere si nu pot sa ii vad atat de des pe scena. Nu regret concertele Apocalyptica, Nightwish, George Michael, Therion, Helloween sau Deftones. Mi-ar fi placut sa ajung si la Within Temptation, Anathema, Prodigy si Depeche Mode. Vara asta mi-am promis ca nu voi rata Lenny Kravitz si Metallica, pentru inceput.
Dincolo de nume, exista si artisti minori sau in plin avant creator care merita sa li se dea o sansa. Artisti care, desi nu apar pe sticla, apar in comunitatile online, in discutiile tinerilor de azi, pe forumuri si chat-uri, pe bloguri. Neconventional, pentru ca suntem satui de publicitate agresiva, de MTV si topuri muzicale a la radio.
As spune poate mai multe, dar am gasit cuvintele perfecte intr-un articol (chiar asa) Elle Man, intitulat "Altceva" si semnat de un tip pe nume Alexandru Mitoi. Pentru ca barbatii creeaza uneori o lume mai funky decat noi, femeile.
"Teoria mea e ca publicul si muzicienii ar trebui sa creasca impreuna. As vrea sa putem avea sansa de a vedea formatii atunci cand au o atitudine decenta, cand am putea sa-i intalnim si sa stam de vorba cu ei dupa concert, intr-un bar, si nu atunci cand sunt godlike si inaccesibili fanilor. As vrea ca implicarea emotionala a publicului sa fie generata de interesul real pentru un gen si nu de campanii fabricate de PR.
Mi-ar placea sa merg la fiecare sfarsit de saptamana la un concert cu o trupa noua, sa vad mereu ceva nou, sa ascult stiluri de avangardasi sa pot spune peste cativa ani ca stiu o formatie sau alta de pe vremea cand credeau ca show-ul de la Bucuresti a fost unul dintre cele mai tari din cariera lor.
Stiu insa ca lucrul acesta nu se va intampla daca nu se vorbeste despre formatiile astea nicaieri, daca nu sunt pomenite in conversatii, in presa scrisa si la televizor. E greu sa atragi interesul asupra lucrurilor diferite..."
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu