Sapte zile de cer senin, sapte zile la malul Marii Egee. Am evitat sa scriu mai devreme, odata revenita la birou, pentru a nu imi alimenta si mai mult dorul de zilele cand lipsa de chef era perfect binevenita, soarele imi prajea pielea, iar marea lasa sa se vada nisipul fin, curat si pietrele fierbinti (nu am gasit nicio scoica). Hm, sunt din nou in Turcia...
Departe de calatoria obositoare cu autocarul prin Bulgaria si Instanbul (nu cred ca voi mai pleca cu autocarul, totusi), de opririle mai mult sau mai putin placute, de noaptea alba fulgeratoare pe feribotul turcesc (cand kebab-ul la 3 dimineata era o idee super), primele clipe in care ajungi si te arunci in mare merita pe deplin sacrificiul.
Kusadasi e mai fermecator decat m-am asteptat. Vile de vacanta superbe si palmieri, amintindu-mi putin de suburbiile bogate ale Pretoriei, un centru frematand a turisti in cautare de chilipiruri (desi in bazar am intalnit si preturi mari si putina disponibilitate de a te targui pe produsele mai scumpe) si o viata de noapte mai ceva ca in Regatul Unit (noi am fost intr-un club irish, pe o straduta super animata din centru - Black Russian la discretie si muuuult dans pana dimineata).
Nu am putut rezista nici tentatiei de a face un shopping in bazarul din centru si in magazinele branduite din zona (cred ca primul cuvant turcesc care imi vine in gand acum este indirim, care inseamna reduceri).
Cel mai mult mi-a placut croaziera in insulele invecinate (speram sa ma apropii si de Grecia), unde marea e atat de limpede si albastra in golfurile stancoase neumblate decat de vasele cu turisti care opresc special pentru o mica baie aici (nu am vrut sa sar de pe vas de teama sa nu raman sub apa destul de adanca pentru gusturile mele).
Una peste alta, tanjesc inca dupa mare si nisip, dupa o vacanta doar cu iubitul pe un iaht cat mai departe in larg, fie ea si in Turcia. Pana atunci, ma asteapta nopti calde in Africa de Sud. Hm, cred ca sunt din nou acolo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu