Ce poate face dragostea...

Mi s-a spus ca am un blog sentimental. Majoritatea jurnalistilor isi creeaza un colt online in care sa evoce realitatea pe care ii intereseaza, fie ca ajung invariabil la linkuri si articole din presa, fie ca doar amintesc de ele, printre alte lucruri lumesti. Mi-am dorit un start mai altfel, insa nu pot sa afirm ca nu voi interactiona cu lumea Wall-Street-ului. :)

Mai mult decat stirile in sine, imi plac editorialele, opiniile, comentariile, recenziile in general..film, carte si muzica. Gasesc ca pana si revistele fashion sunt mai mult decat moda si fite, uneori un articol bine scris de o pagina poate aduce o alta atitudine a echipei din spatele lor.

Imi place ca, atunci cand vorbesc cu un om, sa vad mai mult decat cuvinte, sa vad cum gandeste vis-a-vis de un subiect, sa ii surprind vorbele cat mai autentic si sa le redau cat mai fidel. Dar nu despre asta vreau sa scriu aici.

Zilele astea am stat sa rasfoiesc revista Elle, mai exact suplimentul Elle Man de care am amintit si anterior. Si a ajuns sa imi placa, mai ales pentru articolele unisex, care nu pledeaza cum trebuie sa arate muschii barbatilor sau ce fel de gel de par li se potriveste. Am citit despre povestea din spatele unui roman. O poveste exotica, neasteptata, care mi-a adus aminte de ceva din viata mea. De faptul ca, uneori, un moment poate schimba totul.

Marius Daniel Popescu a inceput sa scrie de cand era student. Originar din Craiova, si-a terminat facultatea la Brasov, unde a infiintat si condus o revista de opozitie, Replica, care nu convenea autoritatilor locale de atunci. Intr-o zi, un grup de elvetieni, militanti pentru Drepturile Omului, i-a vizitat redactia, iar jurnalistul s-a indragostit nebuneste de elvetiana Lausanne.

Avea 28 de ani, o pozitie sociala deloc de neglijat ca patron de presa, dar a renuntat la tot pentru acea femeie si a ales drumul Elvetiei. S-a casatorit cu ea si a invatat, de dragul ei, si franceza. A publicat mai intai poezii in franceza si a pregatit, timp de zece ani, marele sau roman. Toata viata lui din Romania si Elvetia, unde s-a angajat ca sofer de autobuz, este redata in cartea sa de debut, scrisa direct in franceza, "La symphonie du loup".

E un roman masiv, de 400 de pagini, pe care scriitorul nu a vrut sa il publice in Elvetia, ci la Paris, la editura Jose Corti, unde manuscrisul sau a impresionat directorul editurii. Romanul a aparut la sfarsitul lui 2007 si a primit premiul "Robert Walser" pentru debut in proza, premiu acordat cartilor de debut din tarile francofone, printre care si Elvetia francofona, Belgia si Canada. Romanul nostru a triumfat.

Ma gandesc ca "Simfonia lupului" nu ar fi existat daca nu ar fi fost Lausanne, daca jurnalistul nostru nu ar fi riscat atat de mult pentru ea, pentru necunoscut. Ma gandesc ca emotiile si sentimentele pot uneori sa indrume chiar mai bine decat ratiunea insasi. "Dragostea te poate face scriitor european", asa a intitulat autorul Ovidiu Simonca aceasta poveste "fermecatoare si pasionanta". In convorbirile sale cu scriitorul Marius Daniel Popescu, s-a intrebat mereu daca dragostea poate face dintr-un om un scriitor de talie europeana.

"Nu stiu,probabil, asa mi-a fost destinul, fatalitatea, poate ca trebuia sa se intample, poate ca trebuia sa ma indragostesc de cineva care nu e din Romania. Stii, am plecat din tara din iubire, sunt un azilant indragostit, nu am cerut niciodata azil politic sau economic. M-am aventurat, am riscat, eram un romantic indragostit. Iubirea m-a cutemurat. Am luat-o de la capat. Eu cred ca toata lumea are un destin...Important este sa nu-ti bati joc de el". Acesta a fost raspunsul.

Astept editia in romana a "Simfoniei lupului". Poate, in definitiv, viata lui ar trebui sa ne dea de gandit mai mult, sa ne faca sa intelegem ca exista momente in care "acum ori niciodata" inseamna totul. Si sa alegem, intotdeauna, ceea ce simtim ca ne-ar face cu adevarat viata mai frumoasa.