500 articole WS [Update: puburi si restaurante]

In sfarsit, intrebarea de luni cu pub-urile si-a gasit un raspuns in editia de luni a Wall-Street - click aici.

Altfel spus, investitia intr-un Irish Pub e cam atat cat se vehiculeaza pentru o cafenea de fite. Cam 150.000 de euro, in medie. Diferenta e in decor si cantitatea de bere consumata.

Inca o veste "buna" pentru curiosi: Puiul KFC isi creste veniturile mai mult decat hamburgerii Mcdonald's, insa tot hamburgerii castiga la profit. Daca ne gandim la numarul locatiilor McDonald's din Romania, mult superior fast-food-ului colonelului Sanders, intelegem de ce. Mai multe aici.

Astazi am constatat ca am ajuns la 500 de articole pentru WS. Cam mult, nu-i asa? E timpul sa fac o pauza de masa. Si nu, nu vreau un McPuisor...

Prin Bucuresti: The Coffee Store

Sambata seara cu fetele. Centrul vechi. Lipscani. Caldura mare, 36 de grade. Facem stanga pe Smardan. La numarul 25, The Coffee Store. Terasa aproape plina. Cafea? Se pare ca am nimerit intr-una din zilele in care nu se putea servi decat apa, bere sau sucuri. Problema cu teava de apa (inundatie).Plus ca de vreo doua ori le-a picat curentul. Noroc cu tipa care ne-a servit.

Astfel am ratat ocazia de a vedea meniul cu ciocolate calde si cafele (damn). Previzibil, luam apa plata, bere si suc. Preturi putin fancy, dar ok considerand locul (mai ales ca or fi si turisti rataciti). Deh, design-ul si locatia. Apa plata: 5 lei, Bere Tuborg: 5,5 lei. Sucul tot pe acolo.

A trecut timpul repede, dar frumos. Am retrait putin momentele in care mergeam cu fetele, dupa cursurile de la facultate, la o cafea. E un sentiment ciudat atunci cand termini facultatea. Te bucuri, dar duci dorul studentului din tine. Mai avem o sansa cu masteratul. :)

So, mergeti la The Coffee Store, sambata seara in Lipscani, pentru un feeling ca intre prieteni. Poate aveti noroc si de o cafea.

Intrebarea de luni (sau care e faza cu Irish pubs)

Clau m-a tachinat si de data asta si i-a reusit chiar foarte bine. Brandul vrinceanu.ro continua sa atraga fani ai geniului prin tertipuri cat mai incitante, cum este si "Intrebarea de luni", care dezbate problema investitiilor in pub-urile irlandeze dechise in Bucuresti. A se citi: de ce naiba nu a scris Denisa pana acum de universul Guiness, cand a avut aceasta idee geniala cu mult timp inainte? (i.Hr)

Se pare ca lucrurile nu sunt intotdeauna roz in jurnalism, dar uite ca o sa fie, o colega de breasla de la Adevarul asigurandu-ne ca se poate afla si, vorba aceea, nu e mare branza. "Multumim pt idee. Azi am dat telefoanele necesare (2 la numar) si.. am aflat. Prea mica pt noi. Cu toate astea.. aveti o saptamana la dispozitie sa dati materialul. Altfel, il fac eu stire", scrie ea, dand un "ultimatum" berii cu savoare irlandeza.

Astept cu nerabdare saptamana viitoare (desi pe lista urmeaza intrebarea de vineri).
As vrea un Guiness acum. Si unul si pentru sefu'. Prietenii stiu de ce. (asta e de la Bergenbier, dar merge)

Marea Egee e mai albastra

Sapte zile de cer senin, sapte zile la malul Marii Egee. Am evitat sa scriu mai devreme, odata revenita la birou, pentru a nu imi alimenta si mai mult dorul de zilele cand lipsa de chef era perfect binevenita, soarele imi prajea pielea, iar marea lasa sa se vada nisipul fin, curat si pietrele fierbinti (nu am gasit nicio scoica). Hm, sunt din nou in Turcia...

Departe de calatoria obositoare cu autocarul prin Bulgaria si Instanbul (nu cred ca voi mai pleca cu autocarul, totusi), de opririle mai mult sau mai putin placute, de noaptea alba fulgeratoare pe feribotul turcesc (cand kebab-ul la 3 dimineata era o idee super), primele clipe in care ajungi si te arunci in mare merita pe deplin sacrificiul.

Kusadasi e mai fermecator decat m-am asteptat. Vile de vacanta superbe si palmieri, amintindu-mi putin de suburbiile bogate ale Pretoriei, un centru frematand a turisti in cautare de chilipiruri (desi in bazar am intalnit si preturi mari si putina disponibilitate de a te targui pe produsele mai scumpe) si o viata de noapte mai ceva ca in Regatul Unit (noi am fost intr-un club irish, pe o straduta super animata din centru - Black Russian la discretie si muuuult dans pana dimineata).

Nu am putut rezista nici tentatiei de a face un shopping in bazarul din centru si in magazinele branduite din zona (cred ca primul cuvant turcesc care imi vine in gand acum este indirim, care inseamna reduceri).

Cel mai mult mi-a placut croaziera in insulele invecinate (speram sa ma apropii si de Grecia), unde marea e atat de limpede si albastra in golfurile stancoase neumblate decat de vasele cu turisti care opresc special pentru o mica baie aici (nu am vrut sa sar de pe vas de teama sa nu raman sub apa destul de adanca pentru gusturile mele).

Una peste alta, tanjesc inca dupa mare si nisip, dupa o vacanta doar cu iubitul pe un iaht cat mai departe in larg, fie ea si in Turcia. Pana atunci, ma asteapta nopti calde in Africa de Sud. Hm, cred ca sunt din nou acolo...