miercuri, 22 octombrie 2008

Din lac in put: Marturii de pe Wall-Street

Marturisesc ca nu sunt fan infocat Business Magazin. Citesc presa de business in masura in care imi doresc sa regasesc articole din care am ce invata. Sunt constienta ca scopul majoritatii articolelor (si cele scrise de mine) este pura informare, asa ca atunci cand citesc opinii sau lectii de viata ma bucur sincer.

Saptamana trecuta l-am cunoscut pe multimilionarul australian Nik Halik, venit pentru a doua oara in Romania pentru a sustine un seminar de succes. Desi aveam o lista de intrebari pregatita, mi-a fost cam greu sa imi masor cuvintele - si in final nici nu a trebuit, pentru ca mare parte din ceea ce mi-a raspuns a fost ca o mini-conferinta in care parea dispus sa impartasesca cumva din succesul sau.

Cum mi s-a parut? O poveste despre dezvoltare personala, oportunitati si noroc. Sunt curioasa ce ar fi facut Halik daca nu ar fi avut background-ul unui muzician care a prins gustul miilor de dolari din turnee. Probabil ar fi trebuit sa il intreb atunci, dar fluxul de informatii -impachetat intr-un accent australian- ma complesea literalmente.

Am invatat ceva din lungul sau discurs? Da. Cu siguranta ca ai de invatat, daca vrei intr-adevar. Dar sa revin de unde am plecat, de la cititul publicatiei Business Magazin, fratele mai mic al ZF-ului de toate zilele. Mi s-a parut cel putin geniala ideea unor colegi jurnalisti de a evoca povestile unor romani prinsi in valtoarea Wall-Street si aruncati inapoi in Romania.

In Wall-Street: Marturii complete, doi romani cu spirit american descriu criza financiara globala prin ochii unor insideri si nemultumirile din peisajul actual romanesc. Poate de aceea si comentariilor cititorilor sunt destul de acide.

La urma urmei, cine i-a impins spre Romania si de ce nu si-au infruntat propriul esec? Pentru mine, povestea lor ar putea fi rescrisa simplu: Din lac in put, pentru ca nimic din ceea ce transpira in Romania nu le aminteste de mediul in care au evoluat, plus ca schimbarile la acest nivel sunt destul de radicale si greu de digerat, de pe culmile Wall-Street-ului, unde simti ca ai lumea la picioare, la sistemele financiare, bancare, sociale din Romania de care se plang toti.

Nu stiu ce as fi facut in locul lor, sincer, daca m-as fi vazut in postura de imparat in tara orbilor sau unul din miile de orbi - cert este ca m-as fi intrebat ce m-ar face fericit?? E cam tarziu pentru regrete si nu cred ca alegerea lor este momentan cea mai reusita, in mare parte pentru ca le lipseste si sprijinul moral de aici, pe care il consider cel mai important atunci cand vrei sa construiesti de la zero.

Neincredere si izolare - asta imi inspira articolul, si de ce sa nu o zic, nu e neaparat un lucru de condamnat: asa putem sa invatam sa intelegem mai bine diverse mentalitati si sa ne facem alegerile dupa profilul nostru moral in primul rand.

4 comentarii:

Laura-Elena Culita spunea...

Nu comentez altceva, ci doar pasajul cu "BUSINESS Magazin, fratele mai mic al Ziarului Financiar".

Lasa-ma sa-ti spun ca BM nu este "fratele mai mic al ZF", ci o publicatie de sine statatoare, editata de PubliMedia, dezvoltata de o echipa proprie.

Este adevarat ca unii redactori de la ZF colaboreaza cu BM, insa asta nu face din BM "fratele mai mic" al ZF...Echipa BM nu este neaparat venita de la ZF, unul dintre exemple sunt chiar eu.

Asadar, BM nu este si nici nu a fost vreun "supliment" al ZF, ci o revista, asa cum am mai zis, de sine statatoare.

Denise Irene spunea...

Nu am spus-o cu rautate, poti crede ce vrei, chiar il alintasem putin - in fond, e vorba de familia PubliMedia. :)

Stiu foarte bine ca e o revista de sine statatoare. Oricum, mersi pentru lamurire, nu stiu daca eu as apara atat de acerb publicatia pentru care (inca mai) scriu, desi WS-ul mi-e foarte aproape de suflet..in fine, poate nu ma asteptam la asta..anyway, mi-a placut mult articolul respectiv al colegilor tai - BM e chiar o lectura placuta la birou.

Chiar te-a deranjat asa tare pasajul respectiv sau vroiai sa imi explici situatia? I'm curious :)

Laura-Elena Culita spunea...

Am si uitat ca am scris cand am primit offline-ul tau. Nu m-am suparat si nici ofticat, nothing of the kind, am vrut doar sa nu se propage o idee gresita. Si nu o mai repet tocmai pentru a nu persista pe o idee cu care nu sunt de acord.

Mi se pare ok sa fac aceste clarificari si, da, eu imi apar BM-ul pentru ca este locul unde lucrez (cu placere) :)

Denise Irene spunea...

La miscarea de trupe care are loc in aceasta industrie (jurnalism, PR), cred ca nu mai conteaza pentru cine lucram, atat timp cat e relativ usor sa scriem pentru concurenta - azi aparam un nume, maine altul etc.

Poate de aceea nu ma atasez asa de un loc de munca - de asta mi se pare putin aiurea faza cu aparat BM-ul cu indarjire, pentru cei care au lucrat anterior pentru alte publicatii. As apara cu indarjire doar propria-mi afacere, asa sunt eu. :)))

Oricum, ma bucur intotdeauna pentru schimbare, eu din decembrie nu voi mai lucra la WS si urmeaza sa caut oportunitati in Africa.

Salutari si tie si lui Victor!